Înaintea proiectului aterizării pe Lună, competiţie pe care Uniunea Sovietică a pierdut-o în favoarea SUA, Moscova avea în plan realizarea primei expediţii pe Marte, susţine Vladimir Bugrov, proiectantul principal al rachetei care urma să-i transporte pe cosmonauţii sovietici pe Marte, fost colaborator al marelui constructor în domeniul spaţial Serghei Koroliov, relatează oficiosul Rossiiskaia Gazeta.
Racheta N-1 de mare greutate (de zece ori mai grea decât racheta cu care a zburat în cosmos primul cosmonaut Iuri Gagarin) era destinată zborului pe Marte şi nu pe Lună, susţine Bugrov, evocând că Serghei Koroliov vedea zborul spre Lună doar ca o etapă intermediară spre descinderea pe Marte şi Venus.
Într-un interviu în Rossiiskaia Gazeta, acesta dezvăluie că deţine două caiete cu informaţii secrete în care sunt prezentate calculele referitoare la toate aspectele tehnice legate de proiectul marţian şi un caiet cu planuri neclasificate ale unei expediţii pe Marte. Într-o directivă a CC al PCUS şi a Consiliului de Miniştri al URSS, intitulată "Cu privire la dezvoltarea cercetării în domeniul spaţiului cosmic", de la adoptarea căreia se împlinesc joi 50 de ani, se stipulează intenţia "de a crea o staţie ştiinţifică automatizată pe Lună, rachete cosmice pentru misiuni pe Marte şi Venus, de a efectua primul zbor în spaţiu cu echipaj uman, construcţia de staţii interplanetare locuite şi staţii pe alte planete" - aminteşte Bugrov în interviu.
De ce au renunţat autorităţile sovietice la misiunea pe Marte? Fosta mână dreaptă a lui Koroliov atribuie vina oponenţilor acestuia din urmă, între care constructorul de reactoare pentru rachete Vladimir Gluşko. "În 1964, oponenţii lui Koroliov reuşesc să-i creeze lui Nikita Hruşciov (secretarul general al PCUS din epocă) iluzia că URSS poate debarca pe Lună înaintea americanilor. De aceea, explică el, conducerea sovietică a preferat proiectul lunar. Dar la acea dată americanii lucrau deja de trei ani la proiectul cuceririi Lunii, iar lui Koroliov i s-au dat doi ani şi jumătate pentru a pune la punct misiunea. "Să nu-i lăsăm pe americani să ne devanseze!" - a venit ordinul de la CC.
La 3 august 1964, Hruşciov i-a dat ordin lui Cialomei (un constructor sub direcţia căruia activa fiul lui Hruşciov) să organizeze o misiune de aterizare pe Lună. Moartea lui Koroliov nu a stopat acest program, dar pe fundalul a două lansări eşuate ale rachetei N-1 aterizarea americanilor pe Lună în vara anului 1969 a luat prin surprindere conducerea sovietică. Imediat după aceasta, guvernul de la Moscova a suspendat finanţarea proiectului academicianului Mstislav Keldâş privind trimiterea unui aparat cosmic pe Marte.
