Aproximativ 20 de milioane de femele lilieci şi puii lor trăiesc în peştera Bracken din San Antonio, Texas, SUA, potrivit Guinness Book of World Records 2015.
Tadarida brasiliensis sau liliecii mexicani fără coadă sunt cea mai răspândită familie de lilieci din America de Nord (Oregon, sudul Nebraskăi şi Ohio). Ei se mai găsesc în sudul Braziliei, în Bolivia, Argentina şi Chile.
Milioane de lilieci ies din peşteră la lăsarea nopţii pentru a se hrăni. Aceştia devorează, într-o singură noapte, până la 1.000 de tone de insecte, potrivit site-ului zooland.ro. Aceşti lilieci au un zbor puternic şi rapid — pot atinge 100 km pe oră şi pot zbura la o distanţă de aproximativ 80 km faţă de cuib. Unele dintre populaţiile locale pot hiberna, în timp ce altele migrează către Mexic în perioada iernii.
Peştera Bracken, se pare că este populată de lilieci de mai bine de 10.000 de ani. Acest fapt s-a datorat, potrivit mai multor cercetări, încălzirii acestei zone de coastă, după ultima perioadă glaciară, când gheţarii s-au retras spre nord.
Liliecii au o răspândire globală, cu excepţia polilor, se regăsesc în toate tipurile de habitate, potrivit www.batlife.ro. Cele peste 1.100 de specii ocupă o mare diversitate de adăposturi (peşteri, clădiri, scorburi, frunzele plantelor tropicale etc.) şi se hrănesc în toate tipurile de habitate (păduri, fâneţe, tufărişuri, oraşe, zone umede etc.).
Cea mai mare diversitate a speciilor de lilieci se află în zona tropicală. De exemplu, în America de Sud şi în Indonezia coexistă peste 200 de specii de lilieci. Diversitatea scade gradual în direcţia polilor, cu 45 de specii de lilieci în sudul Europei şi sub 20 de specii în nordul continentului.
La noi în ţară, cea mai mare colonie de lilieci se află în Peştera Huda lui Papară din Munţii Trascău, unde în fiecare iarnă hibernează zece specii de lilieci, printre care liliacul cu aripi lungi şi liliacul pitic.
