Acum o lună, Kenya distrugea o cantitate uriaşă de colţi de fildeş proveniţi de la elefanţi ucişi de braconieri. Elefantul face parte din grupul animalelor care se vânează cel mai greu, aşa-numitul "Big Five", care mai include rinocerul, leopardul, bivolul şi leul. Această definiţie nu a ţinut însă cont de existenţa omului, care a devenit cel mai de temut duşman al lor. Au mai rămas sub jumătate de milion de elefanţi în Africa Subsahariană, pe când la începutul secolului trecut erau între trei şi cinci milioane. Numărul rinocerilor şi leilor scade vertiginos (mai există circa 25.000 din fiecare specie) şi abia dacă au mai rămas 880 de gorile de munte pe întregul continent, relatează cotidianul spaniol El Mundo.
Africa, epicentrul mondial al vieţii sălbatice, riscă să devină ultimul martor al acesteia. Cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, sărbătorită la 5 iunie, directorul executiv adjunct al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Ibrahim Thiaw, a subliniat ameninţarea pe care o reprezintă comerţul ilegal cu animale sălbatice. "Continuă să fie o provocare globală, dar Africa este mai afectată decât alte regiuni. Rinocerii şi elefanţii sunt în continuare foarte căutaţi de grupurile criminale". Potrivit datelor furnizate de Adunarea ONU de Mediu desfăşurată recent la Nairobi (Kenya), comerţul ilegal cu animale sălbatice ajunge la 20 de miliarde de dolari pe an.
În cursul unei vizite la Parcul Naţional Kruger, cel mai renumit din Africa de Sud, un angajat al parcului a explicat cum vânătorii evită, noaptea, gardul de sârmă, care are peste 19.000 metri pătraţi. Deşi există pază, este imposibil de acoperit întreaga zonă. Braconierii ucid rinocerii folosind otravă din două motive: în primul rând, pentru a nu face zgomot şi, în al doilea rând, pentru a rezulta mai multe victime. "Când îi otrăvesc, alte animale consumă carnea lor şi mor şi ele. Astfel, braconierii pot obţine lei sau alte animale fără a trebui să le înfrunte". Deşi în general leii nu consumă carnea unui animal care nu a fost vânat de ei, unii au căzut în capcană, ca şi hienele sau alte animale care se hrănesc cu stârvuri.
Drama acestor animale este cauzată de braconaj, care este practicat fie pentru comerţ, ca în cazul fildeşilor de elefant sau al coarnelor de rinocer, fie ca hobby de lux, care le permite unor vânători înstăriţi să ia capul unui animal drept trofeu de pus pe perete. Cotidianul spaniol prezintă cele mai ameninţate cinci specii din Africa.
Elefanţii — încolţiţi pentru fildeşii lor
Parcul Naţional din Nairobi a dat o lecţie exemplară arzând la 30 aprilie cea mai mare cantitate de fildeş din istorie. În capitala Kenyei au ars 105 tone de fildeş, provenit de la şase mii sau şapte mii de elefanţi, şi 1,5 tone de coarne de rinocer. Acestea au fost confiscate de la persoane care vânau şi comercializau ilegal, iar gestul a fost tradus ca sfârşitul uciderii în scop comercial a animalelor sălbatice.
Potrivit UNEP, între 2009 şi 2014 peste 170 de tone de fildeş au fost exportate în mod ilegal din Africa. "În general, cererea de fildeş provine din Asia, unde fildeşii sculptaţi sunt un simbol al luxului şi puterii economice", explică Fondul Mondial pentru Natură (World Wildlife Found, WWF).
Într-o excursie în Parcul Naţional Liwonde, ghidul a explicat că este periculos ca turiştii să se apropie de elefanţi. "Nu au încredere în om şi sunt agresivi ca metodă de apărare". În prezent, trăiesc în 37 de ţări şi însumează 470.000 de exemplare. Deşi pot trăi până la 70 de ani, lunga perioadă de gestaţie (22 luni) nu permite repopularea rapidă.
Rinocerii — vânaţi pentru coarnele lor
Africa de Sud găzduieşte 80% din numărul rinocerilor de pe continent şi a pierdut 1.175 de exemplare în 2015 din cauza braconajului. A pierdut mai puţini decât în cursul anului anterior (când au fost ucişi 1.215), dar tot mulţi. Din acest motiv, într-un recent raport publicat de Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC) sub titlul World Wildlife Crime, Africa de Sud apare drept ţara africană în care anual sunt ucişi cei mai mulţi rinoceri.
În Parcul Naţional Kruger se concentrează aproape toată activitatea, iar vânătorii sunt în mare parte mozambicani care reuşesc să evite frontierele.
Coarnele de rinocer ajung în general pe piaţa asiatică, unde li se atribuie proprietăţi afrodisiace ori de vindecare a cancerului. Nu numai Africa de Sud este un loc de risc pentru rinoceri, a căror populaţie la nivelul continentului este estimată la ceva mai mult de 5.000 de exemplare de rinocer negru şi 20.000 de exemplare de rinocer alb. Specia s-a văzut redusă cu 97,6% din anii '60. În condiţii normale pot trăi între 35 şi 40 de ani, iar perioada de gestaţie este de 16 luni.
Leii — adio regelui junglei
Moartea leului Cecil anul trecut în Parcul Hwange din Zimbabwe a avut impact "universal". Nu numai pentru că a fost vorba despre unul dintre cele mai maiestuoase exemplare din ţară, ci şi pentru că a pus în evidenţă existenţa vânătorii de specii în pericol ca formă de profit pentru miliardari. Încă din anul 1996 leii au fost catalogaţi drept animale pe cale de dispariţie, mai ales din cauza omului. În ultimii 21 de ani s-a pierdut 42% din numărul leilor, ceea ce a condus la dispariţia lor din şapte ţări africane.
Potrivit Convenţiei privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES), în Africa mai sunt în prezent 25.000 de lei, pe când în anii '50 erau peste 200.000 de exemplare. În cazul leilor şi al altor feline, cele mai multe ilegalităţi se comit nu numai pentru plăcerea de a vâna, ci şi pentru comercializarea pielii, folosită în industria modei. În acest sens, şi leopardul este o victimă, deşi este un animal solitar şi greu de găsit.
Un reportaj publicat în ziarul britanic The Guardian menţiona că, în ultimii 250 de ani, habitatul lor istoric s-a redus cu 75% în întreaga lume.
Gorilele — maimuţe mari în număr mic
În octombrie 2013, WWF a făcut o plângere împotriva unei companii petroliere pentru ca aceasta să se retragă din Parcul Naţional Virunga, din Republica Democrată Congo, unul dintre cele mai vechi şi bogate în faună sălbatică din Africa şi unul dintre ultimele locuri de pe continent pentru plimbări printre gorile. Deşi gorilele nu sunt atât de căutate pe piaţa neagră ca, de exemplu, cimpanzeii sau urangutanii, populaţia lor este restrânsă.
Parcul Naţional Virunga, unde trăiesc un sfert dintre gorilele de munte din lume, a fost înscris pe lista UNESCO a Patrimoniului Mondial datorită diversităţii de habitate şi bogăţiei de specii endemice (peste 200). Într-un raport publicat de WWF se specifică faptul că veniturile anuale ale parcului urcă la peste 400 de milioane de dolari datorită pescuitului şi ecoturismului. O vizită de o zi pentru plimbări printre gorile costă între 400 şi 700 euro.
În prezent, acolo sunt 880 de exemplare de gorilă de munte, fapt pentru care nu este de mirare că trăiesc aproape în captivitate, precum şi datorită contribuţiilor private. Speranţa de viaţă a unei gorile se situează între 40 şi 50 de ani.
Broaştele ţestoase marine — prinse în plase pescăreşti
Broaştele ţestoase marine reprezintă 3% de pe lista speciilor sălbatice de faună şi floră mai vulnerabile în faţa criminalităţii potrivit raportului UNODC, după lemnul de trandafir, elefanţi, lemnul aromatic agarwood, reptile, pangolini şi rinoceri.
În ultimul episod al unui documentar dedicat Africii, realizat de naturalistul britanic David Attemborough, echipa se concentrează asupra speciilor de animale de pe continent aflate în cea mai gravă situaţie de risc de dispariţie, printre care şi broaştele ţestoase marine. Braconierii le caută din diverse motive, pentru aspectul decorativ sau pentru carne şi ouă.
Nu numai omul este duşmanul lor. Schimbările climatice, faptul de a cădea în mod accidental în plase pescăreşti şi, mai ales, reducerea ariei naturale de viaţă contribuie la dispariţia broaştelor ţestoase marine.
