Mai mult de jumătate dintre apele de suprafaţă din Europa s-ar putea prezenta într-o stare ecologică bună la finele anului 2015, în timp ce, în cazul a 40% dintre corpurile de apă de suprafaţă, starea chimică rămâne necunoscută, se notează raportul "Mediul european - starea şi perspectiva 2015" - SOER 2015, întocmit de Agenţia Europeană de Mediu (AEM).
„În 2009, 43% din corpurile de apă de suprafaţă erau într-o stare ecologică bună sau foarte bună, însă obiectivul Directivei-cadru privind apa de a ajunge la o stare ecologică bună până în 2015 este probabil de a fi atins de doar 53% din corpurile de apă de suprafaţă. (...) Preocupările legate de starea ecologică a corpurilor de apă de suprafaţă sunt mai pronunţate pentru Europa Centrală şi de Nord-Vest, în zonele cu practici agricole intensive şi densităţi mari ale populaţiei. Starea apelor de coastă şi de tranziţie din regiunea Mării Negre şi din regiunile mari ale Mării Nordului reprezintă şi ea o preocupare. Starea chimică reprezintă un alt motiv de îngrijorare. Circa 10% din râuri şi lacuri se află într-o stare chimică deficitară, hidrocarburile aromatice policiclice fiind o cauză răspândită a stării deficitare a râurilor, iar metalele grele contribuind în mod semnificativ la starea deficitară a râurilor şi lacurilor. Circa 25% din apele subterane au o stare deficitară, nitraţii fiind principala cauză. De remarcat că starea chimică a 40% din apele de suprafaţă din Europa rămâne necunoscută”, se menţionează în studiul european.
Conform sursei citate, apele Europei sunt mult mai curate decât în urmă cu 25 de ani, datorită investiţiilor în sistemele de colectare a apelor uzate pentru a reduce poluarea determinată de tratarea apelor urbane reziduale.
Cu toate acestea, în studiul SOER se menţionează faptul că peste 40% dintre râuri şi din corpurile de apă costiere sunt afectate de poluarea difuză generată de agricultură, iar între 20% şi 25% dintre acestea sunt supuse unei poluări punctuale, de exemplu, de la instalaţiile industriale, sistemele de colectare a apelor uzate şi staţiile de tratare a apelor reziduale.
Pe de altă parte, nivelurile de nutrienţi din corpurile de apă dulce sunt în scădere, iar nivelurile medii de fosfaţi şi nitraţi din râurile europene s-au diminuat cu 57%, respectiv cu 20% între anii 1992 şi 2011.
„Aceasta reflectă îmbunătăţirile în domeniul gestionării apelor reziduale şi reducerea nivelurilor de fosfor din detergenţi, mai degrabă decât efectul măsurilor de reducere a aporturilor de nitraţi din agricultură la scară europeană şi naţională”, reiese din concluziile cercetării europene.
Potrivit raportului anual al AEM privind calitatea apelor de scăldat din Uniunea Europeană, Cipru, Luxemburg şi Malta se află pe primele locuri în clasament, în timp ce România ocupă ultima poziţie, după Albania.
Ţările în care se găsesc cele mai multe locuri de scăldat unde calitatea apei este nesatisfăcătoare sunt: Italia (197 locuri), Franţa (105) şi Spania (67).
Circa 85,5% din locurile aflate la malul mării au ape excelente. Cele mai bune destinaţii europene din acest punct de vedere sunt Croaţia, Malta, Cipru, Grecia, Portugalia şi Italia, apoi Spania şi Franţa, ultima cu o rată a excelenţei de 77,3%.
