"Este de notorietate publică faptul că violul este una dintre infracţiunile cel mai puţin raportate în Statele Unite. Se estimează, în mod empiric, că între 15 şi 20 la sută dintre cazuri sunt raportate poliţiei", a afirmat Michelle Dempsey, profesor de drept la Universitatea Villanova, într-o audiere în faţa Comisiei judiciare din Senat.
Potrivit unei anchete privind violenţa împotriva femeilor, o femeie din şase este agresată sexual în decursul vieţii în Statele Unite şi jumătate din victime au mai puţin de 18 ani. Doar 5 la sută din violatori sunt găsiţi vinovaţi şi 3 la sută sunt încarceraţi, subliniază Eleanor Smeal, preşedintele Feminist Majority Foundation. "Pe scurt: 15 violatori din 16 rămân liberi", afirmă asociaţia Rape, Abuse and Incest National Network. Cu toate acestea, violul este infracţiunea cea mai gravă după omor, în clasamentul realizat de poliţia federală (FBI).
O definiţie învechită a violului, teama victimelor de a nu fi supuse la violenţe suplimentare, confruntarea cu interogatorii umilitoare, precum şi o poliţie uneori sceptică şi incompetentă reprezintă motive pentru ca mare parte din violuri rămân nepedepsite, susţin mai multe victime şi asociaţii.
În legătură cu definirea infracţiunilor, întocmită de FBI şi care datează din 1927, nu sunt recunoscute ca violuri ("forcible rape"): actele de incest, violul prin sodomie - deci violul masculin -, violul cu un obiect, chiar dacă există răni, şi violul oral. "Definiţia restrânsă şi învechită a violului în Uniform Crime Report minimizează numărul de violuri reale", potrivit Feminist Majority Foundation. Numărul acestor infracţiuni este dat de numărul victimelor şi nu de cel al violatorilor, continuă organizaţia. În plus, "marea majoritate a victimelor agresiunilor sexuale nu le denunţă poliţiei, pentru că ele se tem că nu vor fi luate în serios sau că vor fi învinovăţite pentru agresarea lor", a subliniat Carol Tracy, directoarea asociaţiei Women's law Project din Philadelphia.
În faţa unui auditoriu îngrozit, Sara Reedy, în vârstă de 25 de ani, a povestit cum, după ce a fost agresată la 19 ani de un violator în serie într-un magazin unde lucra, a fost acuzată de poliţistul responsabil de anchetă că a furat bani din casă şi că minţea. Ea a primit o pedeapsă de cinci zile de închisoare, a plătit o cauţiune de 5.000 de dolari şi a fost urmărită pentru furt, înainte ca arestarea întâmplătoare, după mai multe luni, a agresorului său să ducă la retragerea tuturor acuzaţiilor împotriva sa. Întrebată marţi de senatori ce s-a întâmplat cu poliţistul, ea a răspus, cu tristeţe în glas, că acesta a rămas în continuare în funcţie.
Un caz diferit este cel relatat de Julie Weil, răpită şi violată în faţa copiilor săi în 2002, şi care a lăudat activitatea echipei de anchetatori care s-a ocupat de dosarul său, în pofida unui proces şi a unor interogatorii descrise ca o "a doua victimizare". "Vederea acestui violator dus la închisoare cu cătuşe la mâini mi-a provocat mai multă mulţumire decât mi-aş fi imaginat", a adăugat ea. Violatorul în serie a fost condamnat la mai multe pedepse de închisoare pe viaţă.
Potrivit unei anchete privind violenţa împotriva femeilor, o femeie din şase este agresată sexual în decursul vieţii în Statele Unite şi jumătate din victime au mai puţin de 18 ani. Doar 5 la sută din violatori sunt găsiţi vinovaţi şi 3 la sută sunt încarceraţi, subliniază Eleanor Smeal, preşedintele Feminist Majority Foundation. "Pe scurt: 15 violatori din 16 rămân liberi", afirmă asociaţia Rape, Abuse and Incest National Network. Cu toate acestea, violul este infracţiunea cea mai gravă după omor, în clasamentul realizat de poliţia federală (FBI).
O definiţie învechită a violului, teama victimelor de a nu fi supuse la violenţe suplimentare, confruntarea cu interogatorii umilitoare, precum şi o poliţie uneori sceptică şi incompetentă reprezintă motive pentru ca mare parte din violuri rămân nepedepsite, susţin mai multe victime şi asociaţii.
În legătură cu definirea infracţiunilor, întocmită de FBI şi care datează din 1927, nu sunt recunoscute ca violuri ("forcible rape"): actele de incest, violul prin sodomie - deci violul masculin -, violul cu un obiect, chiar dacă există răni, şi violul oral. "Definiţia restrânsă şi învechită a violului în Uniform Crime Report minimizează numărul de violuri reale", potrivit Feminist Majority Foundation. Numărul acestor infracţiuni este dat de numărul victimelor şi nu de cel al violatorilor, continuă organizaţia. În plus, "marea majoritate a victimelor agresiunilor sexuale nu le denunţă poliţiei, pentru că ele se tem că nu vor fi luate în serios sau că vor fi învinovăţite pentru agresarea lor", a subliniat Carol Tracy, directoarea asociaţiei Women's law Project din Philadelphia.
În faţa unui auditoriu îngrozit, Sara Reedy, în vârstă de 25 de ani, a povestit cum, după ce a fost agresată la 19 ani de un violator în serie într-un magazin unde lucra, a fost acuzată de poliţistul responsabil de anchetă că a furat bani din casă şi că minţea. Ea a primit o pedeapsă de cinci zile de închisoare, a plătit o cauţiune de 5.000 de dolari şi a fost urmărită pentru furt, înainte ca arestarea întâmplătoare, după mai multe luni, a agresorului său să ducă la retragerea tuturor acuzaţiilor împotriva sa. Întrebată marţi de senatori ce s-a întâmplat cu poliţistul, ea a răspus, cu tristeţe în glas, că acesta a rămas în continuare în funcţie.
Un caz diferit este cel relatat de Julie Weil, răpită şi violată în faţa copiilor săi în 2002, şi care a lăudat activitatea echipei de anchetatori care s-a ocupat de dosarul său, în pofida unui proces şi a unor interogatorii descrise ca o "a doua victimizare". "Vederea acestui violator dus la închisoare cu cătuşe la mâini mi-a provocat mai multă mulţumire decât mi-aş fi imaginat", a adăugat ea. Violatorul în serie a fost condamnat la mai multe pedepse de închisoare pe viaţă.
