Fidel Castro, părintele revoluţiei cubaneze, care a condus cu o mână de fier Cuba şi a sfidat Statele Unite timp de peste o jumătate de secol, a murit la sfârşitul lui noiembrie. Avea 90 de ani şi îi cedase din 2006 puterea fratelui său, Raul.
Decesul său, la numai doi ani după anunţul istoric al apropierii între Cuba şi SUA, a dat speranţe opoziţiei cubaneze că Havana va întoarce o pagină a istoriei.
Analiştii de politică internaţională şi diplomaţii se întreabă în continuare ce turnură va lua politica externă a ţării şi dacă decesul lui Fidel Castro o va afecta într-adevăr.
"Cubanezii l-au îngropat de mult pe Fidel", a afirmat pentru AFP un diplomat occidental care a petrecut mai mulţi ani în Cuba. "Acum toată lumea îşi îndreaptă gândurile spre viitor, pentru că, practic, Fidel Castro nu mai e decât o amintire a vremurilor glorioase".
Retras din viaţa politică din 2006 şi înlocuit de fratele său, Raul, Fidel Castro păstrase o greutate morală pe care şi-o exersa prin renumitele sale "reflecţii" pe care le publica regulat în presa oficială, până acum doi ani şi jumătate, când prezenţa sa a devenit mai discretă.
"Odată cu decesul lui Fidel, situaţia politică şi economică ar trebui să se îmbunătăţească. Îi va da mai multă libertate lui Raul. Nu va mai fi nevoie ca el să îşi facă griji că îşi contrazice fratele, o personalitate enormă," a declarat tot pentru AFP Michael Shifter, preşedintele centrului de analiză Dialogul Inter-American.
Celebru prin izbucnirile şi discursurile sale interminabile, ca şi pentru uniforma de culoare verde oliv, trabucul şi barba legendară, Fidel Castro a fost un simbol al luptei împotriva 'imperialismului american', dar cu un bilanţ nefericit în materie de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.
Fiul unui mare proprietar de pământuri spaniol, Fidel Castro şi-a surprins proprii partizani întorcându-se spre Moscova la puţin după ce a cucerit puterea în ianuarie 1959.
El a sfidat 11 preşedinţi americani şi a supravieţuit unor numeroase comploturi de asasinat (638, conform Guinness Book), precum şi unei tentative eşuate de debarcare a unor exilaţi cubanezi susţinuţi de CIA în Golful Porcilor, în sudul insulei, în aprilie 1961.
Preşedintele american John F. Kennedy a decretat puţin mai târziu, în februarie 1962, un embargou comercial şi financiar, încă în vigoare şi care apasă greu asupra economiei cubaneze, în pofida unor relaxări decise de administraţia Obama în cadrul dezgheţului.
Tovarăş de arme cu luptătorul de gherilă argentinian Ernesto 'Che' Guevara, Fidel Castro s-a dorit şi exportator al revoluţiei marxiste în America Latină şi în Africa, mai ales în Angola, unde trupele cubaneze au luptat timp de 15 ani.
Revoluţia sa suscită încă o certă fascinaţie, iar regimul său se laudă cu eradicarea analfabetismului şi cu un sistem de sănătate eficient şi accesibil celor 11,1 milioane de locuitori ai insulei, o performanţă rară pentru o ţară din America Latină.
Destrămarea URSS în 1991, principalul sponsor al regimului cubanez, a provocat însă o lovitură teribilă economiei insulei. Populaţia s-a confruntat cu mari penurii, iar Castro a decretat o 'perioadă specială în timp de pace', mulţi prezicând sfârşitul regimului său.
Maestru al supravieţurii politice, El 'Lider Maximo' a găsit o nouă sursă de venituri pentru Cuba, prin turism, dar mai ales noi aliaţi, China şi Venezuela preşedintelui Hugo Chavez, prezentat de Fidel Castro drept 'fiul său spiritual'.
Şi-a creat însă foarte numeroşi inamici şi critici, concentraţi mai ales printre exilaţii cubanezi la Miami, care l-au considerat un tiran nemilos.
Raul Castro, 85 de ani, a început în ultimul deceniu un proces lent de 'defidelizare' a regimului, definit în aprilie 2011 prin adoptarea la un congres istoric al PCC a unui ansamblu de măsuri economice menit să salveze Cuba de la faliment.
Tot Raul Castro a orchestrat apropierea istorică anunţată în decembrie 2015 cu SUA, arătând un pragmatism cu totul diferit de antiamericanismul visceral al fratelui său.
După ce a preluat puterea de la Fidel, cel mai mic dintre fraţii Castro a demarat un pachet de reforme care s-a tradus printr-o deschidere controlată către iniţiativa privată prin creşterea activităţii liberilor profesionişti, deşi principala formă de economie din insula a fost şi rămâne întreprinderea socialistă.
Numărul microîntreprinderilor a explodat: restaurante, ateliere de reparaţii, saloane de frumuseţe, săli de sport şi afaceri care sunt posibile numai într-un număr limitat de domenii, şi care sunt constrânse şi de lipsa produselor, inexistenţa unei pieţe angrosiste sau de crearea unor impozite mari într-o ţară fără cultură a plăţii impozitelor.
Reducerea drastică a planurilor de stat, eliminarea subvenţiilor paternaliste, perfectarea întreprinderilor de stat, autorizarea unor cooperative private şi proiectul de a elimina complicatul sistem al dublei monede sunt alte măsuri prevăzute de "actualizarea" cubaneză.
Aceste ajustări şi altele, de ordin social, precum reforma migraţiei au îmbunătăţit uşor viaţa cubanezilor dar nu sunt suficiente pentru un avans economic substanţial şi nici nu au crescut nivelul producţiei, în condiţiile în care ţara a cheltuit 2 miliarde de dolari pe an pentru a importa alimente, din cauza imposibilităţii de a activa sectorul agricol.
Conştient că ţara are nevoie de capital pentru un "socialism sustenabil", Raul Castro a optat pentru captarea investiţiilor străine prin creare în portul Mariel a primei zone de dezvolare din Cuba şi a elaborat o nouă lege pentru a atrage întreprinzători străini, dar cu o condiţie — "insula nu se vinde".
Mulţi experţi sunt de acord că reformele lui Raul Castro sunt cele mai importante măsuri luate în Cuba de la Revoluţia comunistă, însă critică lentoarea lor.
Anunţul restabilirii relaţiilor între Cuba şi Statele Unite au generat aşteptări cu privire la posibilitatea ca reformele economice rauliste să se accelereze impulsionate de flexibilitatea impusă de preşedintele american Barack Obama.
Fără îndoială, faptul că republicanul Donald Trump va fi noul lider de la Casa Albă a aruncat în incertitudine acest proces de relansare a relaţiilor cu SUA, mai ales că embargoul impus Cubei este menţinut.
