Atunci când Minako Fujiwara vorbeşte de câinele ei se întristează. Micul patruped a murit în vara anului trecut. "I-a căzut blana din jurul gâtului şi pielea i s-a înegrit", îşi aminteşte femeia de 56 de ani. Aceleaşi simptome au fost înregistrate şi de animalele de la Cernobâl. Este foarte probabil ca patrupedul să fi fost prea mult expus la radiaţii. În timpul evacuărilor din oraşul Namie, situat la numai 9 km de centrala atomică avariată în 2011, familia a fost obligată să îşi părăsească animalul de companie.
Minako Fujiwara nu se confruntă cu probleme deosebite, în afara tensiunii arteriale ridicate. Dar medicul din Namie, Shunji Sekine, se teme că urmările ar putea fi mult mai grave pentru oameni. În cabinetul său din oraşul Nihonmatsu, situat în apropierea unei tabere de refugiaţi cu peste 230 de familii, el controlează aproape zilnic valorile glandei tiroide ale pacienţilor. Copiii şi adolescenţii sunt cei mai periclitaţi în cazul radiaţilor, dată fiind absorbţia automată de iod radioactiv de către glanda tiroidă, explică medicul de 71 de ani.
Legătura dintre accidentul nuclear şi cancer
"Lipsesc încă studiile fondate, dar eu sunt convins că există legătură între deşeurile nucleare şi cancer", accentuează medicul, care până la pensionare a lucrat la Clinica Universitară din Fukushima ca specialist în cancer tiroidian şi mamar. "Eu cred că există prea multe cazuri de noi îmbolnăviri". Cifrele oficiale atestă că din totalul celor aproape 250.000 de copii controlaţi, în 33 de cazuri s-au depistat diverse forme de cancer. Statistica indică o creştere de 400 la sută a îmbolnăvirilor în toate grupele de vârstă.
Şi totuşi, liderii prefecturii Fukushima refuză să ofere detalii relevante despre cazurile de cancer. Încercările medicului Sekine de a afla detalii despre domiciliul anterior al pacienţilor sau despre gradul de expunere a acestora la radiaţii rămân fără ecou, pe motiv de protecţie a datelor. Consilierul pe probleme de sănătate al prefecturii şi autoritatea în materie de glandă tiroidă, Shunichi Yamashita, crede că: "Nu a venit încă momentul pentru a face aprecieri fondate. Mai avem de aşteptat rezultatele unor analize suplimentare".
Autorităţile tac
Reprezentanţii localităţii Namie nu aşteaptă sprijin din partea guvernului. Ei au mai fost cândva induşi în eroare: de abia la patru zile de la explozia reactorului, la 15 martie 2011, a fost emis ordinul de evacuare a oraşului către Tsushima, în vecinătatea nord-vestică. Locuitorii evacuaţi au fost practic trimişi în centrul norului radioactiv, fiind supuşi unor radiaţii mult mai intense decât dacă ar fi rămas în locuinţele lor. Autorităţile de la Tokio ştiau exact care este traiectoria norului, dar au ales să tacă, pentru a nu provoca panică.
După această experienţă traumatizantă, locuitorii din Namie aduncă cât mai multe date posibile, relatează şeful autorităţii locale în domeniul medical Norio Konno. "Vrem să păstrăm controlul asupra sănătăţii locuitorilor noştrii", spune el. Pentru a obţine despăgubiri de la administratorul centralei Tepco este nevoie de expertize juridice. Din fonduri proprii, administraţia localităţii Namie a achiziţionat un scanner de mari dimensiuni pe care l-a pus la dispoziţia refugiaţilor din tabăra de la Nihonmatsu. Toţi cei care au mai puţin de 40 de ani se pot controla anual aici. Primăria nu suportă costurile unui control decât din doi în doi ani.
„Victimele radiaţiilor nu au viitor”
Fiecare al doilea locuitor din Namie se controlează intens. Alţii însă refuză în mod conştient să se supună analizelor. Kazue Yamagi povesteşte despre fiica ei, în vârstă de 21 de ani, care nu a vrut să se supună nici unui control. "S-a mutat din Fukushima şi refuză să urmărească emisiunile de ştiri", spune mama cu multă tristeţe. "Nu vrea nici să se căsătoreasca. Spune că nu are niciun viitor, după ce a fost radiată". Poziţia ei nu este tocmai nejustificată.
Aşa numiţii Hibakusha, victimele radiaţiilor de la Hiroshima şi Nagasaki, şi chiar şi urmaşii acestora continuă să fie izolaţi în Japonia zilelor noastre. Prin urmare, şi pentru evacuaţii de la Fukushima ar trebui să existe o lege de susţinere, precum în cazul victimelor bombei atomice, cere şeful administraţiei medicale locale, Konno. "Şi locuitorii din Namie se simt precum Hibakusha. Genele lor iradiate se vor transmite şi generaţiilor viitoare."
