O ieşire a Marii Britanii din UE ar fi "dezastruoasă" pentru prestigiul Bruxellesului pe scena internaţională, slăbind şi mai mult o Uniune deja zguduită de crize în cascadă, potrivit analiştilor intervievaţi de AFP.
Divorţul de această putere nucleară, singura ţară europeană cu un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU în afară de Franţa, "ar putea avea un efect dezastruos asupra politicii externe şi de securitate a UE", estimează Rosa Balfour, analist în cadrul German Marshall Fund.
Cu atât mai mult cu cât Europa trece printr-o perioadă agitată. Continentul a fost lovit de terorism la Paris, Copenhaga şi Bruxelles de la începutul lui 2015, se confruntă cu cel mai mare aflux de migranţi de după 1945 şi trebuie să gestioneze răcirea relaţiilor cu Moscova după anexarea Crimeii şi declanşarea conflictului din estul Ucrainei.
În acest context, Brexitul ar fi o nouă lovitură dură. Chiar dacă "nicio schimbare abruptă" nu este aşteptată în materie de politică externă europeană după referendumul britanic de la 23 iunie, "pierderea în termeni de imagine" ar fi una reală, susţine Janis Emmanouilidis, director al European Policy Center (EPC) de la Bruxelles.
Ieşirea Marii Britanii din blocul comunitar ar arăta că "europenii sunt absorbiţi de numeroasele lor probleme, precum criza migraţiei sau financiară". "Asta nu dă o imagine de forţă, ci de slăbiciune" care ar putea fi exploatată de Rusia lui Vladimir Putin, sau de liderii chinezi, avizi să-şi extindă influenţa, afirmă Emmanouilidis.
"Dacă UE ar deveni mai mică pentru prima dată în istoria sa asta i-ar degrada şi mai mult imaginea", adaugă directorul EPC, în condiţiile în care Uniunea nu are un serviciu diplomatic decât din 2010.
Persoanele care au condus acest serviciu, printre care actuala Înalta Reprezentantă Federica Mogherini, au supervizat negocierile care au dus la un acord istoric cu Iranul privind programul său nuclear şi s-au impus ca mediatori între Serbia şi Kosovo, făcând parte şi din Quartetul pentru Orientul Mijlociu.
De asemenea, UE a lansat de-a lungul anilor misiuni militare şi civile în străinătate, precum cea împotriva pirateriei din largul Somaliei, cea terestră din Republica Centrafricană şi, mai recent, operaţiunea Sophia împotriva traficanţilor de migranţi în largul Libiei.
"Marile puteri ca SUA, China, India... ar vedea UE slăbită politic şi geopolitic dacă va exista un Brexit. Nu ar înţelege. Nu înţeleg că poate exista o dezbatere privind apartenenţa Marii Britanii la UE", observă Vivien Pertusot, corespondent la Bruxelles al Institutului francez pentru relaţii internaţionale (Ifri).
Plecarea Marii Britanii ar risca să provoace o repoziţionare strategică spre ţările din vecinătatea sa imediată, la sud şi la est, în detrimentul Asia şi al SUA, a adăugat el.
Întrucât în domeniul afacerilor externe deciziile sunt luate de statele membre şi, în absenţa Londrei, numai Parisul are în prezent "o perspectivă strategică globală" printre Cei 28.
Potrivit cercetătorului, cuplul franco-german nu ar putea compensa de unul singur această slăbire, din cauza "divergenţelor fundamentale" între Paris şi Berlin în chestiunea angajamentului militar.
În acest domeniu, Londra s-a opus mereu unei politici comune în materie de apărare, şi s-a arătat mereu foarte selectivă când a venit vorba să furnizeze trupe sau echipamente pentru misiunile europene.
Plecarea Marii Britanii nu va permite totuşi realizarea de progrese în domeniu, pentru că şi alte capitale europene ţin să-şi conserve suveranitatea, respingând tot ceea ce, de departe sau de aproape, ar putea semăna cu "o armată europeană", subliniază Rosa Balfour.
În ochii lor, NATO, care numără 22 de membri ce fac parte din UE, rămâne organizaţia privilegiată pentru cooperare în materie.
În schimb, în ceea ce priveşte sancţiunile internaţionale, Marea Britanie s-a dovedit frecvent un vector de unitate, respectiv un motor, apreciază Stefani Weiss, din cadrul fundaţiei Bertelsmann.
Londra s-a înregimentat cu fermitate în spatele deciziei privind adoptarea unor sancţiuni economice puternice contra Rusiei în 2014 pentru rolul său în conflictul ucrainean, în timp ce alte capitale precum Roma, Budapesta sau Atena nu şi-au ascuns rezervele.
"Există riscul ca aceia care nu susţin sancţiunile cu prea mult entuziasm să-şi întărească poziţia în absenţa Marii Britanii", a prezis ea.
