Stresul la locul de muncă este perceput drept un fenomen curent de peste 50% dintre salariaţi, în 31 de ţări europene. Printre cauzele invocate cel mai frecvent se numără reorganizarea sau nesiguranţa locului de muncă, supranormarea muncii, hărţuirea, subliniază Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă.
Un mediu hiperconcurenţial, presiune în ceea ce priveşte ritmul producţiei, dar şi hărţuire... Angajaţii din sectorul terţiar al Franţei sunt din ce în ce mai expuşi riscurilor psihologice, probleme pe care încearcă să le prevină cabinete de expertiză şi „Observatorul stresului” în întreprinderi, înfiinţat în urmă cu nişte ani, pentru a alerta autorităţile publice, relatează marţi AFP, care publică o serie de articole privind transformările condiţiilor de muncă în contextul mondializării şi al noilor tehnologii.
Chiar dacă Franţa este una dintre ţările lumii în care salariaţii sunt cei mai protejaţi de lege şi sindicate, în special în marile întreprinderi, suferinţa „gulerelor albe” (funcţionari) instaurată de ani de zile ia forma depresiei, a unei boli îndelungate, a epuizării profesionale („burn out”), mergând până la sinucidere.
Femeia vorbeşte cu vocea uimită a celor care, după un şoc, continuă încă să pună la îndoială ceea ce li se întâmplă. „Eu, care eram tonică şi jovială, am avut adesea dorinţa de a demisiona. Să mă sinucid din cauza muncii? Da, mi-a trecut prin cap”, afirmă Fabienne Godefroy, fostă salariată a grupului francez La Poste.
Fabienne Godefroy, 41 ani, a fost supusă timp de doi ani unor hărţuiri morale şi sexuale, în cadrul agenţiei din Toulouse (sud-vest) la care a lucrat. „Căzută” într-o severă anorexie — 30 de kg pierdute — şi o formă de paranoia, ea a fost nevoită să-şi întrerupă serviciul, fiind în prezent monitorizată de doi psihologi. Declarându-se urmărită în permanenţă de şeful său direct şi superiorul celui din urmă, femeia povesteşte comentariile obscene ale acestora, apelurile anonime pe acelaşi ton la domiciliul său. Aceste hărţuiri, care făceau din ea „un animal hăituit”, în condiţiile în care ea „trebuia să tragă la locul de muncă după metode americane dezgustătoare”, au făcut-o să se prăbuşească.
„Starea de rău la locul de muncă” a fost luată în mod brusc în calcul în Franţa în 2008-2009, în urma unui val de sinucideri în rândul salariaţilor din cadrul istoricului operator France Telecom, numit astăzi Orange. În total, 35 de persoane şi-au pus capăt zilelor, uneori chiar în faţa colegilor lor, la locul de muncă, lăsând adesea o scrisoare de adio în care acuzau un management apropiat unei stări de „teroare” sau şocul unei schimbări în pofida calificărilor lor, precizează France Presse, care aminteşte câteva cazuri. Un bărbat s-a aruncat de pe un pod după ce s-a trezit mutat la un call-center. O femeie de 32 de ani s-a aruncat de la fereastra unui imobil parizian al grupului, la câteva zile după ce un tehnician a încercat să se sinucidă, împlântându-şi cuţitul în abdomen în timpul unei şedinţe, după ce a aflat că postul său a fost suprimat.
„Odată cu instalarea unei hiperconcurenţe şi constrângerilor pieţei, salariaţii au fost destabilizaţi. Metode manageriale în stil american sau japonez au fost aplicate unui public de funcţionari în mod un pic cam brutal”, subliniază Pierre Morville, purtătorul de cuvânt al „Observatorului stresului”.
Pentru prima dată în Franţa, fostul patron al France Telecom în perioada 2005-2010, Didier Lombard, precum şi întreprinderea, în calitate de „persoană morală”, au fost inculpaţi, în 2012, pentru hărţuire. Cu toate acestea, zece sinucideri au mai avut loc de la începutul anului, trage alarma „Observatorul stresului”, format din reprezentanţi sindicali şi un om de ştiinţă.
Potrivit lui Pierre Morville, concurenţa feroce din companiile de telefonie şi planul de disponibilizări de la Orange (30.000 de angajaţi până în 2020, din totalul actual de 100.000), cel mai amplu într-o mare companie franceză în decurs de două decenii, explică în parte acest flagel în cadrul grupului respectiv, deţinut în proporţie de 27% de către stat, dar îndemnat să se comporte ca o întreprindere privată.
De altfel, fenomenul nu este unul specific Franţei. Stresul la locul de muncă este perceput drept un fenomen curent de peste 50% dintre salariaţi în 31 de ţări europene, subliniază Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, într-o anchetă publicată în 2013. Printre cauzele citate cel mai frecvent se numără reorganizarea sau nesiguranţa locului de muncă, supranormarea muncii, hărţuirea.
„Suferinţa fizică legată altădată de munca la linia de producţie (în uzine) a fost transformată în suferinţă morală, una mai intimă. Înainte, când cineva făcea depresie la locul de muncă, problemele sale erau puse pe seama unor factori individuali şi rezumate în stilul 'probabil soţia sa îl înşeală”, relatează Pierre Morville.
Însă, după cum subliniază experţii, problemele nu sunt de ordin personal, ci „organizatoric”. Pentru a le scoate la iveală, în cadrul întreprinderilor franceze au fost înfiinţate „comitete de igienă, securitate şi condiţii de muncă”. De asemenea, un „observator naţional al sinuciderilor” a fost înfiinţat în Franţa în septembrie.
Potrivit lui Jean-Claude Delgenes, director al cabinetului de expertiză Techologia, hărţuirea morală, pasibilă de doi ani de închisoare, la fel ca fenomenul de „burn out”, sunt alimentate de acelaşi factor, „cel al unei organizări care uită de oameni şi pune constrângeri din ce în ce mai puternice în materie de presiune, de rentabilitate”, mai ales pe vremuri de criză. În acest sens, Delgenes evocă salariaţii „copleşiţi de munci, care, pentru a-şi atinge obiectivul, vor deveni la rândul lor hărţuitori”.
