Coreea de Nord îşi foloseşte programul nuclear pentru ameninţări şi şantaj. SUA nu recunosc însă ţara ca pe o putere atomică. De aceea, regimul de la Phenian a anunţat că va reporni un controversat reactor nuclear. Mediile nord-coreene au informat că reactorul de la Yongbyon, cu o putere de cinci megawaţi, va fi redat în folosinţă. Aceleaşi surse au mai informat marţi, 02.04, că reactorul şi instalaţia de îmbogăţire a uraniului vor fi " adaptate şi repornite".
Casa Albă a reacţionat cu îngrijorare la această decizie a Phenianului. SUA au avut conflicte în ultimele două decenii cu toţi cei trei lideri nord-coreeni, legate de programul atomic al ţării asiatice. Preşedintele american Bill Clinton a negociat în 1994 un schimb cu fondatorul statului, Kim Ir Sen. Acesta prevedea îngheţarea programului atomic nord-coreean, ţara comunistă urmând să primească în schimb, din partea comunităţii internaţionale, două reactoare civile. Ulterior, în 2002, preşedintele George W. Bush, a inclus Coreea de Nord în celebra sa "axă a răului", şi a instituit sancţiuni împotriva regimului Kim Jong Il.
Cu numai un an mai târziu, George W. Bush a decis o nouă strategie - cea a negocierilor în şase - rol central de mediator revenind Chinei. Întâlniri în şase au tot fost, dar rezultatele s-au menţinut în limite modeste. În prezent, preşedintele Barack Obama are de-a face la Phenian cu Kim Jong Un, iar doctrina americană pleacă de la premiza că statul totalitar va renunţa la fabricarea armelor nucleare dacă presiunile şi avantajele economice puse în vedere vor fi suficient de mari. Coreea de Nord a lăsat, într-adevăr, multă vreme America să creadă că este dispusă să-şi scoată la mezat programul nuclear. Între timp însă, a renunţat la această tactică.
După moartea lui Kim Jong Il, survenită în decembrie 2011, ţara şi-a înscris în Constituţie statutul de putere nucleară. Ulterior, Comitetul Central al partidului unic, cel al Muncii, a decis ca arsenalul nuclear să fie mărit şi îmbunătăţit calitativ. Coreea de Nord nu va renunţa niciodată la acest arsenal, "câtă vreme imperialiştii şi ameninţările nucleare vor exista în lume", subliniază membrii Comitetului Central.
Coreea de Nord nu renunţă la bomba atomică şi din alte două motive. Pe de-o parte, armele atomice suplinesc în armata nordcoreeană lipsa unor arme convenţionale performante, iar pe de alta, statutul de putere nucleară stimulează sentimentele patriotice ale nord-coreenilor. Astfel, privaţiunile la care sunt supuşi au căpătat un scop precis.
Regimul de la Phenian este încredinţat că numai bomba atomică îi poate garanta perpetuarea la putere. Această încredinţare se bazează pe exemplele Irak şi Libia. Acolo, şi Saddam Hussein şi Moammar Gaddafi au fost măturaţi de la putere de SUA, direct sau indirect. Pe acest fundal, Kim Jong Un a declarat cu câteva zile în urmă că "puterea nucleară a Republicii Populare este însăşi viaţa naţiunii". Cu alte cuvinte, bomba atomică este garanţia că SUA nu atacă Coreea de Nord. Zăngănitul armelor atomice are scopul să silească SUA să iniţieze negocieri cu Coreea de Nord, în vederea semnării unui tratat de pace, la 60 de ani de la încheierea Războiului din Coreea. Nordcoreenii vor să poarte aceste tratative cu SUA de la egal la egal, de la putere nucleară la putere nucleară, crezând că numai astfel pot obţine concesii maxime. Iar denunţarea pactului de neagresiune încheiat cu Coreea de Sud şi posibila denunţare a acordului de armistiţiu încheiat în 1953, sunt menite să semnaleze SUA că nu e de glumit. De altfel, Coreea de Nord a şi anunţat că tratează, începând de sâmbătă, 30.03, toate problemele intercoreene conform "legilor pentru vreme de război".
Totuşi, fără a ţine cont de noile realităţi, administraţia de la Washington acţionează ca până acum, fiind încredinţată că sancţiunile şi mai severe, combinate cu demonstraţii de forţă militară, vor sili Phenianul să se întoarcă la masa tratativelor. Preşedintele SUA, Barack Obama, nu crede în voinţa lui Kim Jong Un, de a începe un război şi speră că va primi sprijin pentru aplanarea tensiunilor din partea Chinei. Calculul neexprimat al administraţiei Obama este că guvernul de la Beijing nu vrea să ajungă în situaţia să sprijine silit Coreea de Nord împotriva SUA, în virtutea pactului de colaborare militară încheiat între cele două ţări vecine.
Concomitent, SUA şi aliatul lor Coreea de Sud nu acţionează pentru detensionarea situaţiei. Dimpotrivă. Zborul în regiune, la vedere, a două avioane americane, capabile să transporte şi lanseze bombe atomice, a retrezit în Coreea de Nord o traumă veche de 60 de ani. Atunci, în timpul războiului din Coreea, generalul american MacArthur a ordonat unor bombardiere strategice să survoleze la joasă altitudine nordul peninsulei. Ameninţarea unui iminent bombardament atomic, la câţiva ani doar de la distrugerea oraşelor nipone Hiroshima şi Nagasaki, i-a îngrozit pe nord-coreeni. Actuala demonstraţie americană de forţă întăreşte însă numai sprijinul de care se bucură regimul Kim Jong Un, fiindcă acesta acuză în permanenţă Washingtonul de voinţa provocării unui război nuclear. Reacţiile din Coreea de Nord mai demonstrează că strategia preşedinţilor americani Clinton, Bush şi Obama, de împiedicare a înarmării atomice a ţării asiatice, a eşuat.
