Bombele nucleare au mai folosit în astfel de situaţii, în anii 1960. "Nu înţeleg ce mai aşteaptă BP; pierd timpul", a spus un fost ministrul sovietic pentru energie nucleară, Viktor Mihailov. "O simplă explozie nucleară de circa 10 kilotonene şi problema este rezolvată. Nu văd nicio altă soluţie pentru a opri scurgeri precum cea din Golful Mexic. Altfel BP pur şi simplu torturează oameni şi pe sine", a adăugat el. Omul de ştiinţă a apreciat că această soluţie ar costa compania circa 6,6 milioane de lire sterline, faţă de 1,7 miliarde de lire pe care BP le-a cheltuit deja pentru a limita pagubele.
Un al doilea om de ştiinţă, Milo Nordyke, care s-a aflat în spatele programului de energie nucleară din SUA, în anii '60 - '70, a propus un dispozitiv mai mare. El a sugerat o explozie de 30 de kilotone, de circa două ori mai puternică decât cea de la Hiroshima, din 1945. Expertul a subliniat că aceasta ar trebui să fie o "ultimă soluţie", dar a adăugat: "Ar trebui să se gândească la ea". El a apreciat că un dispozitiv explozibil ar trebui amplasat lângă puţul petrolier, pe fundul mării. Astfel, deflagraţia ar topi rocile din jur şi ar astupa puţul din care se scurg zilnic 60.000 de barili de ţiţei.
Dacă BP foloseşte un dispozitiv bazat pe fisiune, în locul celui termonuclear, care are o rază mare de acţiune, nu există risc de tsunami sau de propagare de radiaţii la suprafaţă. Însă fauna acvatică ar putea fi distrusă, potrivit expertului în arme nucleare Charles Blair, de la Federaţia oamenilor de ştiinţă americani.
În anii '60, Rusia a folosit explozii nucleare pentru a astupa puţuri din care se scurgeau hidrocarburi, dar rezultatele nu au fost întotdeauna bune, a admis Mihailov.
Un purtător de cuvânt al Greenpeace a calificat planul drept o nebunie. La rândul său, un reprezentant BP a respins ideea: "Am primit multe sugestii, de la mulţi oameni. Unele le-am considerat suficient de bune pentru a le lua în considerare, dar aceasta nu este una dintre ele".
