Moscova se foloseşte de crizele în relaţia sa cu Washingtonul pentru a crea nesiguranţă în Europa şi a-i face pe europeni să se simtă stânjeniţi din cauza percepţiei că Statele Unite au influenţat Rusia să acţioneze în acest fel, comentează agenţia de analiză STRATFOR. Însă indiferent câte crize SUA-Rusia vrea Moscova, aceasta nu caută o rupere a relaţiilor între cele două puteri, ci urmăreşte să influenţeze relaţiile dintre americani şi europeni, precizează agenţia.
Există semnale că Europa Centrală devine tot mai nervoasă, mai ales după ce preşedintele rus Dmitri Medvedev a anunţat noua strategie de apărare. În lipsa unui răspuns al SUA la consolidarea poziţiei agresive ruse, numeroşi europeni se întreabă dacă Washingtonul nu cumva plănuieşte să tempereze pe termen scurt relaţia cu Europa Centrală şi de Est, în schimbul păstrării liniilor de aprovizionare către Afganistan via Rusia.
Pe de altă parte, anunţul Poloniei, potrivit căruia Varşovia ar fi deschisă la negocieri cu Moscova pe tema apărării antirachetă, chiar dacă într-un alt sistem, din care să facă parte şi Cehia, poate fi interpretat nu în sensul că Europa Centrală vrea o ameliorare a relaţiilor cu Rusia, ci că aceste două foste partenere ale SUA în cadrul scutului antirachetă doresc să îşi delimiteze relaţia cu Washingtonul.
Dar în contextul apariţiei tot mai multor posibilităţi ca Rusia să escaladeze tensiunile cu SUA, Moscova trebuie să evite o criză majoră sau o ruptură. Dacă va insista să îi facă pe europeni să se simtă stânjeniţi, ar putea să provoace un răspuns puternic din partea acestora împotriva sa şi o "unificare unilaterală" cu Statele Unite în problemele de securitate regională. Astfel, Moscova trebuie să îşi execute strategia cu precizie, pentru a menţine Washingtonul prins între numeroasele angajamente şi dezechilibrarea Europei, o acţiune complexă pentru Kremlin.
În ultimele luni, tensiunile din relaţile celor două mari puteri s-au amplificat, pe fondul unor probleme mai vechi, între care sistemul de apărarea antirachetă (BMD) şi aprovizionarea trupelor din Afganistan. O altă criză pare să vizeze aderarea Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).
Planul american al unui sistem de apărare antirachetă în Europa este o veche sursă de tensiuni. Washingtonul argumentează că acesta vizează ameninţări din partea Iranului, însă instalaţiile din România şi Polonia urmează să fie operaţionale după 2015, respectiv 2018. Până atunci, crede Rusia, SUA îşi vor rezolva problemele cu Iranul. Astfel, Moscova percepe această strategie americană mai degrabă ca vizând-o pe ea şi nu Tehranul, problema fiind prezenţa fizică a americanilor în cele două ţări UE de la frontiera fostei Uniuni Sovietice, o regiune în care Rusia recapătă influenţă.
De asemenea, legislaţia americană conţine o prevedere din perioada sovietică, numită Amendamentul Jackson-Vanik, care blochează relaţiile cu anumite ţări care încalcă drepturile omului. Deşi viza fosta Uniune Sovietică, legea a continuat să fie aplicată Rusiei, fiecare preşedinte american limitându-i prevederile din 1992 încoace. Cum numai Congresul o poate abroga, până atunci SUA nu pot recunoaşte Rusia ca membru OMC.
Există semnale că Europa Centrală devine tot mai nervoasă, mai ales după ce preşedintele rus Dmitri Medvedev a anunţat noua strategie de apărare. În lipsa unui răspuns al SUA la consolidarea poziţiei agresive ruse, numeroşi europeni se întreabă dacă Washingtonul nu cumva plănuieşte să tempereze pe termen scurt relaţia cu Europa Centrală şi de Est, în schimbul păstrării liniilor de aprovizionare către Afganistan via Rusia.
Pe de altă parte, anunţul Poloniei, potrivit căruia Varşovia ar fi deschisă la negocieri cu Moscova pe tema apărării antirachetă, chiar dacă într-un alt sistem, din care să facă parte şi Cehia, poate fi interpretat nu în sensul că Europa Centrală vrea o ameliorare a relaţiilor cu Rusia, ci că aceste două foste partenere ale SUA în cadrul scutului antirachetă doresc să îşi delimiteze relaţia cu Washingtonul.
Dar în contextul apariţiei tot mai multor posibilităţi ca Rusia să escaladeze tensiunile cu SUA, Moscova trebuie să evite o criză majoră sau o ruptură. Dacă va insista să îi facă pe europeni să se simtă stânjeniţi, ar putea să provoace un răspuns puternic din partea acestora împotriva sa şi o "unificare unilaterală" cu Statele Unite în problemele de securitate regională. Astfel, Moscova trebuie să îşi execute strategia cu precizie, pentru a menţine Washingtonul prins între numeroasele angajamente şi dezechilibrarea Europei, o acţiune complexă pentru Kremlin.
În ultimele luni, tensiunile din relaţile celor două mari puteri s-au amplificat, pe fondul unor probleme mai vechi, între care sistemul de apărarea antirachetă (BMD) şi aprovizionarea trupelor din Afganistan. O altă criză pare să vizeze aderarea Rusiei la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).
Planul american al unui sistem de apărare antirachetă în Europa este o veche sursă de tensiuni. Washingtonul argumentează că acesta vizează ameninţări din partea Iranului, însă instalaţiile din România şi Polonia urmează să fie operaţionale după 2015, respectiv 2018. Până atunci, crede Rusia, SUA îşi vor rezolva problemele cu Iranul. Astfel, Moscova percepe această strategie americană mai degrabă ca vizând-o pe ea şi nu Tehranul, problema fiind prezenţa fizică a americanilor în cele două ţări UE de la frontiera fostei Uniuni Sovietice, o regiune în care Rusia recapătă influenţă.
De asemenea, legislaţia americană conţine o prevedere din perioada sovietică, numită Amendamentul Jackson-Vanik, care blochează relaţiile cu anumite ţări care încalcă drepturile omului. Deşi viza fosta Uniune Sovietică, legea a continuat să fie aplicată Rusiei, fiecare preşedinte american limitându-i prevederile din 1992 încoace. Cum numai Congresul o poate abroga, până atunci SUA nu pot recunoaşte Rusia ca membru OMC.
