Efectul de seră se amplifică şi, odată cu el, riscul unor catastrofe globale. Aceasta este vestea proastă a noului raport referitor la clima planetei. Există şi o veste bună: pentru scurt timp mai este loc de speranţă.
Fie au fost prea puţine, eforturile, fie au fost în zadar. Un lucru este cert: omenirea şi comunitatea internaţională nu au reuşit, nici separat, nici împreună, să reducă emisiile de dioxid de carbon şi, implicit, să minimizeze catastrofa ecologică spre care se îndreaptă planeta.
Dimpotrivă: în deceniul 2000-2010, creşterea cantităţii emanate de gaze cu efect de seră a fost mai mare ca oricând. Cel mai recent raport al Consiliului pentru Climă Globală, difuzat la Berlin, sună îngrijorător. Dar titlul documentului ("Atenuarea modificărilor climatice”) pare de un optimism nepotrivit. Intenţia autorilor, conduşi de cercetătorul german Ottmar Edenhofer, este de a face să se audă clar existenţa ultimei oportunităţi de reparare a ceea ce mai poate fi reparat. Raportul reprezintă a treia şi ultima parte - cuprinzând recomandări către lumea politică - a unui amplu studiu ce portretizează evoluţia schimbărilor climatice.
E nevoie de un cocktail politic-tehnologic pentru a limita la maxim două grade Celsius încălzirea globală. Doar dacă această valoare nu va fi depăşită se vor putea limita consecinţele deja resimţibile ale modificărilor climatice - catastrofele naturale de genul inundaţiilor sau deşertificării. „Mesajul ştiinţific este limpede: nu putem continua în modul în care am operat până acum”, conchide Edenhofer.
Cel puţin 40% mai puţin CO2 până în 2050
Până la jumătatea acestui secol, experţii şi-ar dori să constate o realizabilă reducere cu 40 până la 70% a emanaţiilor de gaze cu efect de seră (raportat la valorile înregistrate în anul 2010), ca singură soluţie pentru menţinerea încălzirii globale la valoarea care permite o doză de optimism. Aceasta ar fi o primă etapă înspre obiectivul major: eliminarea, până în anul 2100, a tuturor emisiilor, ca unică opţiune pentru un viitor în care planeta să ofere pe viitor condiţii de viaţă. Iar ambiţia experţilor nu face referire doar la emisiile de dioxid de carbon.
Ottmar Edenhofer, colegul său cubanez Ramón Pichs-Madruga şi Youba Sokona, din Mali, sugerează un pachet de măsuri imediate fără de care va fi ratat - poate pentru ultima oară - startul. Un altul e greu de crezut că se mai poate ivi. Iar începutul poate fi simplu: stabilizarea efectului de seră. Aceasta înseamnă, pur şi simplu, nesuplimentarea surselor de poluare. Pentru aceasta este nevoie de un efort în toate branşele economice şi cotidiene: de la generarea şi consumul de energie, la producţia de bunuri şi alimente şi până la transporturi şi habitat.
Eficientizarea energetică şi reîmpădurirea sunt două dintre cele mai eficiente metode de a contribui la îmbunătăţirea situaţiei. O alta este tratamentul echilibrat al suprafeţelor agricole. Apoi, se impune identificarea unor soluţii pentru ca dezvoltarea economică şi socială să nu atragă cu sine şi amplificarea efectului de seră, conchide Sokona. Aşa ceva, completează germanul Edenhofer, necesită cooperare internaţională.
Sabine Minninger, expertă în probleme de climă şi energie în cadrul reţelei „Brot für die Welt” („Pâine pentru lume”), speră ca Germania să îşi asume un rol de motor al unei astfel de cooperări. Cancelara federală Angela Merkel a mărturisit, la summitul ONU pentru Mediu, din septembrie, de la New York, că „a înţeles foarte bine mesajul climatologilor”. Edenhofer va fi, de altfel, invitat la Berlin la o discuţie în cadrul căreia ministrul german al Economiei, vicecancelarul Sigmar Gabriel, va expune public intenţiile Guvernului federal.
