Parlamentul European este pregătit să înceapă negocierile cu statele Uniunii Europene pe tema regulilor de repartizare a solicitanţilor de azil în UE, după ce eurodeputaţii au aprobat recent, în şedinţa în plen de la Strasbourg, poziţia de negociere a legislativului european, notează AFP.
În mod obişnuit, discuţiile pentru găsirea unor compromis între poziţiile instituţiilor europene se pot încheia în câteva săptămâni, dacă poziţiile sunt apropiate, sau pot dura luni, un an sau chiar doi, dacă acestea diferă foarte mult.
Eurodeputaţii au modificat substanţial reforma propusă în urmă cu un an şi jumătate în urmă de Comisia Europeană ca răspuns la criza din 2015, când mai mult de un milion de migranţi şi refugiaţi au sosit pe coastele Greciei şi Italiei.
Pentru a reduce povara ţărilor din prima linie a migraţiei, PE propune "un mecanism permanent şi automat" de repartiţie, care să înlocuiască actualul "Regulament Dublin", potrivit căruia obligaţia de a examina o cerere de azil revine exclusiv statului membru prin care solicitantul a intrat în UE.
Spre deosebire de controversatele cote introduse în septembrie 2015 şi aflate în vigoare până la sfârşitul lui septembrie 2017, noul sistem nu ar mai constitui o derogare cu titlul de excepţie de la "Regulamentul Dublin", ci ar deveni regula pentru orice solicitant de azil care soseşte în orice stat UE.
Solicitanţii de azil ar putea fi transferaţi în orice moment din ţara în care au sosit către alte state care nu şi-au atins încă numărul 'just' de primiri calculat în funcţie de PIB şi de populaţie.
Statele membre care ar refuza partea ce le-ar reveni — aşa cum s-a întâmplat cu planul de relocalizare din 2015-2017 — ar putea fi private de anumite fonduri europene.
Propunerile Parlamentul European le depăşesc cu mult pe cele ale Comisiei, care nu prevedeau cote de repartiţie decât în cazuri de aflux excepţional de migraţie.
Cât despre Consiliul European, acesta este încă departe de a fi adoptat o poziţie comună de negociere, statele membre fiind divizate în privinţa primirii de solicitanţi de azil.
Majoritatea ţărilor refuză un mecanism permanent şi automat, în timp ce altele, precum Ungaria şi Polonia, exclud categoric ideea de a primi solicitanţi de azil intraţi în UE prin alte state ale Uniunii, chiar şi în situaţii de criză majoră.
