Parlamentarii europeni au votat în favoarea extinderii concediului minim de maternitate de la 14 la 20 de săptămâni, depăşind astfel perioada sugerată de propunerea Comisiei Europene, într-o rezoluţie elaborată de eurodeputatul socialist-democrat Edite Estrela şi adoptată cu 390 voturi pentru, 192 împotrivă şi 59 de abţineri. Comisia a propus, în octombrie 2008, revizuirea legislaţiei actuale (directiva 92/85), ca parte a "Pachetului de Conciliere" a vieţii profesionale cu cea de familie, conform Convenţiei ILO privind protecţia maternităţii din 2000.
Membrii Parlamentului au susţinut propunerea Comisiei Europene potrivit căreia, din totalul concediului de maternitate, şase săptămâni trebuie să fie luate imediat după naştere. Lucrătoarele care îşi iau concediu de maternitate trebuie să primească salariul integral, 100% din salariul ultimei luni lucrate sau media salariilor lunare, se arată în rezoluţia adoptată. Această prevedere nu este obligatorie din punct de vedere legal, dar suma remuneraţiei nu poate să fie mai mică decât nivelul plăţii concediului medical.
Majoritatea deputaţilor au aprobat şi dreptul la concediul de paternitate plătit, de cel puţin două săptămâni. Rezoluţia cere Statelor membre să ofere taţilor dreptul la un concediu de paternitate plătit integral, de cel puţin două săptămâni, în perioada concediului de maternitate, se menţionează în textul adoptat. Membrii Parlamentului care s-au opus acestei prevederi au considerat că acest concediu de paternitate nu este inclus în obiectivele legislaţiei, aceasta având ca obiect "sănătatea şi securitatea femeilor gravide".
Parlamentul European a adoptat de asemenea amendamente care vor preveni concedierea femeilor însărcinate, de la începutul sarcinii şi până la şase luni de la sfârşitului concediului de maternitate. Mai mult, se menţionează că femeile trebuie să aibă dreptul de a se întoarce la poziţia lor, sau la un "post echivalent" - cu aceeaşi remuneraţie, aceeaşi categorie profesională şi aceeaşi fişă a postului ca acelea avute înaintea începerii concediului de maternitate.
Parlamentul a subliniat că această categorie de lucrătoare nu pot fi obligate să desfăşoare muncă de noapte şi ore suplimentare în decursul celor 10 săptămâni premergătoare datei la care urmează să nască, pe durata restului perioadei de sarcină în cazul în care acest lucru este necesar pentru sănătatea mamei sau a fătului şi în timpul întregii perioade de alăptare.
Propunerea legislativă are ca obiectiv fixarea de standarde minime la nivel UE, dar statele membre au dreptul să introducă sau să menţină reguli care sunt mai favorabile decât cele prevăzute în directivă.
Membrii Parlamentului au susţinut propunerea Comisiei Europene potrivit căreia, din totalul concediului de maternitate, şase săptămâni trebuie să fie luate imediat după naştere. Lucrătoarele care îşi iau concediu de maternitate trebuie să primească salariul integral, 100% din salariul ultimei luni lucrate sau media salariilor lunare, se arată în rezoluţia adoptată. Această prevedere nu este obligatorie din punct de vedere legal, dar suma remuneraţiei nu poate să fie mai mică decât nivelul plăţii concediului medical.
Majoritatea deputaţilor au aprobat şi dreptul la concediul de paternitate plătit, de cel puţin două săptămâni. Rezoluţia cere Statelor membre să ofere taţilor dreptul la un concediu de paternitate plătit integral, de cel puţin două săptămâni, în perioada concediului de maternitate, se menţionează în textul adoptat. Membrii Parlamentului care s-au opus acestei prevederi au considerat că acest concediu de paternitate nu este inclus în obiectivele legislaţiei, aceasta având ca obiect "sănătatea şi securitatea femeilor gravide".
Parlamentul European a adoptat de asemenea amendamente care vor preveni concedierea femeilor însărcinate, de la începutul sarcinii şi până la şase luni de la sfârşitului concediului de maternitate. Mai mult, se menţionează că femeile trebuie să aibă dreptul de a se întoarce la poziţia lor, sau la un "post echivalent" - cu aceeaşi remuneraţie, aceeaşi categorie profesională şi aceeaşi fişă a postului ca acelea avute înaintea începerii concediului de maternitate.
Parlamentul a subliniat că această categorie de lucrătoare nu pot fi obligate să desfăşoare muncă de noapte şi ore suplimentare în decursul celor 10 săptămâni premergătoare datei la care urmează să nască, pe durata restului perioadei de sarcină în cazul în care acest lucru este necesar pentru sănătatea mamei sau a fătului şi în timpul întregii perioade de alăptare.
Propunerea legislativă are ca obiectiv fixarea de standarde minime la nivel UE, dar statele membre au dreptul să introducă sau să menţină reguli care sunt mai favorabile decât cele prevăzute în directivă.
