Între 2.000 şi 2.500 de europeni plecaţi să lupte în Irak şi în Siria se află în continuare acolo, expunând ţările membre ale Uniunii Europene unui pericol în ceea ce priveşte securitatea după întoarcerea lor, potrivit unui raport european consultat de AFP.
„Cifrele cele mai recente sugerează că din totalul combatanţilor străini europeni, circa 15-20% au murit acolo (în Siria şi Irak), 30-35% s-au întors deja şi 50% se află în continuare în Siria şi Irak”, se spune în acest document elaborat de coordonatorul UE pentru terorism, Gilles de Kerchove.
Procentul combatanţilor care se află încă în cele două ţări reprezintă „între 2.000 şi 2.500” de persoane, a precizat De Kerchove în documentul prezentat vineri, la Bruxelles, miniştrilor europeni de interne şi în care sunt preconizate măsuri în faţa ameninţării potenţiale pe care o reprezintă aceşti combatanţi la întoarcerea în ţările de origine.
„Există, de asemenea, un contingent semnificativ de combatanţi străini («foreign terrorist fighters», potrivit denumirii în engleză folosite în raport) în rândurile grupării Statul Islamic (SI) în Libia, (combatanţi) care ar putea încerca să se folosească de cetăţenia lor sau de legăturile lor de familie pentru a se întoarce în Europa”, dezvăluie raportul.
Cei care se întorc „rămân în contact cu Daesh (acronimul arab al SI) în zonele de conflict, prin intermediul conturilor private de pe reţelele de socializare”, notează Gilles de Kerchove, deplângând în acest sens „lentoarea cu care sistemul Telegram (mesageria criptată) răspunde propagandei jihadiste”.
Telegram nu răspunde cererilor Europol de a suprima conţinuturile semnalate, potrivit raportului, care le recomandă statelor membre ale UE „de a apropia companiile de reţele sociale (cum este Telegram) ca parteneri în activităţile de contraterorism”.
Constatând o disparitate în răspunsurile statelor membre la întoarcerea „combatanţilor străini” — încarcerare sau nu, supraveghere sau nu, programe de reabilitare — reportul preconizează elaborarea unei „abordări complete” şi generalizarea schimburilor informaţionale şi a bunelor practici între ţări.
