Social-democratul german Frank-Walter Steinmeier a fost ales duminică preşedinte al Republicii federale, funcţie în care îl va înlocui pe Joachim Gauck, care a renunţat să candideze pentru un al doilea mandat, transmit AFP şi DPA.
Fostul ministru de externe, în vârstă de 61 de ani, a fost ales cu 931 de voturi din totalul celor 1.239 de mari electori ai adunării federale mandatate să îl desemneze pe şeful statului, proveniţi în principal din cele două camere legislative, dar şi din rândul societăţii civile.
Joachim Gauck, în vârstă de 77 de ani, fost pastor şi activist pentru drepturile omului, a decis să nu candideze pentru un al doilea mandat, după expirarea celui actual, în luna martie.
Alegerea lui Steinmeier în funcţia de preşedinte, cu atribuţii în mare parte ceremoniale, are loc în urma înţelegerii intervenite între partidul său SPD şi creştin-democraţii cancelarului Angela Merkel, formaţiunile marii coaliţii de guvernare.
„Trăim vremuri tulburi; oamenii sunt nesiguri”, a declarat Steinmeier în discursul său de acceptare, subliniind că germanii ar trebui să fie mândri că ţara lor a devenit „o ancoră a speranţei pentru mulţi în lume”.
„Atunci când bazele democraţiei se clatină, trebuie mai mult ca oricând să le susţinem”, a mai spus viitorul preşedinte.
Fost şef al diplomaţiei timp de şapte ani, Frank-Walter Steinmeier, cunoscut pentru modul său franc de exprimare, s-a remarcat anul trecut prin criticile aduse lui Donald Trump, pe care în timpul campaniei electorale din SUA l-a descris drept „predicator al urii”.
„Doresc, ca preşedinte, să fiu o contrapondere la tendinţa fără limite spre simplificare”, a promis el în cursul săptămânii trecute la Munchen, vorbind despre „cel mai bun antidot împotriva populiştilor”.
„Steinmeier vrea să fie un preşedinte anti-Trump”, a rezumat cotidianul Berliner Morgenpost.
În intervenţia prin care a deschis adunarea electivă, preşedintele Bundestagului, Norbert Lammert, l-a avertizat pe şeful statului american, Donald Trump, să nu conducă ţara spre izolaţionism. „Oricine cere să se izoleze în loc să continue deschiderea spre lume, nu ar trebui să fie surprins dacă alţii procedează la fel”, a atenţionat Lammert.
Conform legii fundamentale, preşedintele german are atribuţii în mare parte ceremoniale, dar poate dizolva parlamentul. Preşedinţii germani, al căror mandat este de 5 ani, sunt consideraţi o autoritate morală şi pot fi realeşi o singură dată.
Frank-Walter Steinmeier a fost ministru de externe din 2013 în cabinetul condus de Angela Merkel, post pe care l-a mai ocupat între noiembrie 2005-octombrie 2009. La conducerea diplomaţiei, s-a dovedit un avocat al unui angajament mai activ al Germaniei în rezolvarea conflictelor din lume, dar nu a ezitat nici să critice o politică văzută ca prea belicoasă a NATO faţă de Rusia.
Doctor în drept, Steinmeier a urcat eşaloanele politice în umbra mentorului său, cancelarul Gerhard Schroeder, căruia i-a fost şef de cabinet. În această calitate, a participat îndeaproape la elaborarea reformelor economice ale lui Schroeder, denunţate de stânga radicală ca generatoare de sărăcie, dar considerate de alţii esenţiale pentru sănătatea economiei germane.
După primul său mandat de ministru de externe, Steinmeier a condus lista SPD în alegerile legislative din 2009, în care social-democraţii au fost însă învinşi de conservatorii cancelarului Angela Merkel.
Pe plan intern, alegerea lui Frank-Walter Steinmeier la preşedinţiei constituie un nou semn de fragilizare politică a Angelei Merkel, cu mai puţin de şapte luni înaintea alegerilor legislative din septembrie, la care actualul cancelar vizează un al patrulea mandat.
Analiştii politici consideră că susţinerea lui Steinmeier de către conservatori semnalează continuitatea actualei coaliţii guvernamentale şi după alegerile din septembrie. Totuşi, candidatura sa la preşedinţia Germaniei a deschis calea către o înnoire în rândurile conducerii SPD, care l-a desemnat pe fostul preşedinte al Parlamentului European, Martin Schulz, drept candidat la postul de cancelar, în septembrie. SPD a crescut în sondaje după desemnarea lui Schulz, sporind presiunile asupra Angelei Merkel în perspectiva a ceea ce ea însăşi a afirmat că va fi cea mai dură campanie electorală de până acum.
