Explozia turismului în Noua Zeelandă a adus infrastructura la maximum, iar lipsa de capacităţi de cazare ar putea afecta cea mai mare sursă de valută a acestei ţări, informează Bloomberg.
Anul trecut sosirile de turişti străini s-au ridicat la 3,5 milioane, cu 480.000 mai mult decât se preconiza în urmă cu doi ani, astfel că luna trecută un grup de 53 de turişti americani, al căror zbor a fost amânat, au trebuit să doarmă la un cămin de bătrâni, pentru că nu mai erau locuri la hotelurile din Auckland.
Creşterea numărului de turişti pune sub presiune atât infrastructura cât şi mediul înconjurător, în condiţiile în care potecile pe care se fac drumeţii sunt congestionate, iar micile oraşe se confruntă cu problema sistemelor de canalizare suprasolicitate.
"Dacă nu rezolvăm aceste probeleme şi nu ne gândim pe termen lung vom frâna creşterea. Acum există o limită naturală pentru perioada de vârf din cauză că nu avem locuri de cazare în Noua Zeelandă. Chiar dacă ar dori să vină nu ar avea unde să doarmă", a declarat Quinton Hall, directorul general la Ngai Tahu Tourism, unul din cei mai mare tour-operatori din Noua Zeelandă.
Numărul turiştilor a crescut cu 12% în 2016 şi este preconizat să ajungă la 4,5 milioane în 2022, echivalentul întregii populaţii a ţării, aproximativ 4,7 milioane în prezent. Studiile realizate de Guvernul neo-zeelandez au identificat un deficit de peste 4.500 de camere de hotel în 2025, chiar dacă a luat în calcul planurile actuale privind construcţia a 52.00 de noi camere.
De exemplu, la Auckland, gradul mediu de ocupare a hotelurilor era de 94% în februarie şi de aproximativ 86% pentru restul anului. "Dacă nu se găsesc soluţii imediate, este puţin probabil că vom continua să creştem la nivelul actual", subliniază Dean Humphries, director naţional la lanţul hotlier Colliers International.
În regiunile mai îndepărtate afluxul de turişti creează alte probleme pentru infrastructuri de genul parcări şi toalete. De exemplu, în zona platoului vulcanic Tongariro Alpine Crossing, miile de turişti supraaglomerează facilităţile destinate să fie utilizate zilnic doar de câteva sute de persoane. Similar, la Glenorchy, unde compania Ngai Tahu Tourism oferă drumeţii cu barca sau călare, touroperatorul a fost nevoit să aducă toalete portabile în vârf de sezon pentru că facilităţile de tratare ale oraşului nu făceau faţă.
Această supraaglomerare a dat naştere la îngrijorări că o experienţă negativă în rândul turiştilor va afecta imaginea Noii Zeelande şi va prejudicia o industrie care anul trecut a generat 14,5 miliarde de dolari neozeelandezi (NZD), respectiv 10 miliarde dolari SUA, de pe urma turiştilor străini, adică o cincime din totalul veniturilor din exporturi.
Însă construirea infrastructurilor necesare a dat naştere la o dezbatere, în condiţiile în care multe din atracţiile naturale din Noua Zeelandă sunt în zone izolate, iar cele mai apropiate oraşe nu strâng suficiente taxe pentru a plăti pentru parcările şi toaletele de care turiştii au nevoie. Recent, consiliile regionale au estimat că ar fi nevoie de investiţii de 1,4 miliarde dolari NZD în infrastructura turistică pentru a ţine pasul cu cererea. Guvernul care a ridicat semne de întrebare asupra acestor estimări a alocat doar 17,5 milioane dolari NZD.
În replică, Asociaţiile touroperatorilor au cerut sume mai mari subliniind că turiştii străini contribuie anual cu 1,15 miliarde de dolari la bugetul statului numai din taxe pe vânzări.
