Liderii statelor membre G8 au făcut presiuni asupra zonei euro pentru a accelera demersurile pentru realizarea unei uniuni bancare, iar Japoniei i s-a cerut să adopte reforme structurale pentru reducerea deficitului, transmite Reuters.
În privinţa economiei nipone, liderii G8 au cerut autorităţilor de la Tokyo să prezinte „un plan fiscal credibil pe termen mediu”, pentru reducerea deficitului şi a datoriei publice. conservatorului Shinzo Abe, în urma victoriei Partidului Liberal Democrat în alegerile legislative din decembrie. Noul premier nipon Shinzo Abe a făcut presiuni asupra Băncii Centrale a Japoniei pentru ca aceasta să relaxeze politica monetară în ideea de a ajuta economia japoneză să iasă din deflaţie. Deprecierea yenului a făcut exporturile nipone mai competitive, majorând profiturile companiilor din Japonia. Din noiembrie, yenul s-a depreciat cu peste 20% faţă de dolar, după adoptarea măsurilor menite să stimuleze creşterea economiei.
În Irlanda de Nord, liderii prezenţi la summitul G8 (SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, Canada, Japonia şi Rusia) au apreciat că 'este extrem de necesară' o întărire suplimentară a reglementărilor care să sprijine zona euro, şi în special realizarea unei uniuni bancare.
În declaraţia finală care va fi publicată la sfârşitul summitului G8, liderii celor opt state puternic industrializate vor anunţa că actuala criză din zona euro s-a atenuat dar regiunea rămâne în recesiune şi de aceea este necesară adoptarea reformelor.
Joi, miniştrii de Finanţe ai zonei euro ar urma să discute planurile de realizare a unei uniuni bancare în Europa, înaintea summitului liderilor UE de săptămâna viitoare.
Eurogrupul va trebui să încerce să armonizeze poziţiile prezentate de Banca Central Europeană şi Germania, care au opinii diferite cu privire la cât de rapid ar trebui introdus un sistem pentru soluţionarea băncilor cu probleme.
De asemenea, există o diferenţă de opinii cu privire la obligarea marilor deponenţi de a suporta o parte din pierderile băncilor cu probleme, aşa cum s-a întâmplat în cazul Ciprului.
Joerg Asmussen, membru în boardul BCE, a cerut recent înfiinţarea unei scheme unice la nivelul zonei euro pentru închiderea băncilor cu probleme. În plus, acest mecanism unic ar urma să intre în vigoare la începutul anului următor, atunci când BCE ar urma să înceapă să supervizeze băncile din zona euro. Însă declaraţiile lui Asmussen au venit în conflict cu opiniile ministrului german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble, potrivit căruia următorul pas ar trebui să fie coordonarea schemelor naţionale pentru a închide băncile cu probleme, mai degrabă decât un sistem care să împartă riscul la nivelul zonei euro.
„Vrem un regim unic de soluţionare a băncilor cu probleme la nivel european, împreună cu o singură agenţie de soluţionare şi un singur fond de soluţionare care este finanţat de pe urma unei taxe în industria bancară”, a declarat Asmussen.
Argumentul lui Schaeuble este că o singură agenţie pentru restructurarea sau închiderea băncilor cu probleme poate fi înfiinţată numai după modificarea tratatelor europene, un proces îndelungat şi complex. Însă unii diplomaţi susţin că este vorba de o tactică pentru a amâna discuţiile până după alegerile parlamentare din luna septembrie, în ideea de a evita ca acest subiect să fie folosit împotriva cancelarului Angela Merkel.
După mai mult de trei ani de la debutul crizei datoriilor care a forţat cinci state din zona euro să solicite programe de ajutor, împărţirea notei de plată pentru colapsul băncilor rămâne unul din cele mai disputate subiecte cu care se confruntă Europa.
Luna trecută, miniştrii europeni de Finanţe au discutat o propunere care prevede modul în care, în situaţia închiderii unei bănci, ar trebui împărţite pierderile între acţionari, deţinătorii de obligaţiuni şi marii deponenţi. Asmussen şi comisarul european Michel Barnier au pledat în favoarea impunerii unor pierderi pentru mari deponenţi, cei care au mai mult de 100.000 de euro în cont, în cazul falimentului unei bănci. „Primii care trebuie să suporte pierderile sunt acţionari, apoi deţinătorii de obligaţiuni şi deponenţii neasiguraţi în ultimă instanţă”, a spus Asmussen. „Acest lucru înseamnă că vrem să punem la punct o ordine clară în rândul deponenţilor care să includă şi protejarea depozitelor mai mic de 100.000 de euro”, a adăugat Asmussen.
Însă opiniile miniştrilor europeni de Finanţe cu privire la acest subiect sunt împărţite. În timp ce ministrul francez de Finanţe, Pierre Moscovici, a declarat că se opune unui tratament preferenţial pentru deponenţii neasiguraţi, Spania şi Luxemburg au apreciat că depozitele trebuie protejate.
