Chişinăul mizează pe faptul că va adera la UE în 2019, când România va deţine preşedinţia Uniunii Europene. Declaraţia premierului moldovean Iurie Leancă a fost reieterată vineri şi de şeful statului, Nicolae Timofti, la întrevederea cu ministrul de Externe al Finlandei, Erkka Tuomioja.
Imediat după această declaraţie, Iurie Leancă a încercat să amortizeze efectele care ar putea veni din Est: “Integrarea europeană a Moldovei nu presupune înrăutăţirea relaţiilor cu Federaţia Rusă”. Premierul moldovean a enunţat termeni concreţi pentru aderarea la UE, după ce mai mulţi oficiali europeni (preşedintele României, Traian Băsescu, premierul Poloniei, Donald Tusk, comisarul european Stefan Fule) au declarat ferm că Moldovei trebuie să i se ofere “o perspectivă europeană clară”, iar europarlamentarul Marian-Jean Marinescu a spus că “dacă Moldova doreşte o astfel de perspectivă, trebuie să o ceară”.
Pericole
Unii analiştii politici de la Chişinău privesc sceptic optimismul premierului şi atenţionează că până la summit-ul UE de la Riga se pot schimba foarte multe lucruri. În primul rând, în noiembrie 2014, în Republica Moldova vor avea loc alegeri parlamentare, iar rezultatele acestora pot fi imprevizibile. Sondajele de opinie arată că societatea moldovenească este împărţită în două segmente, practic, identice - unul cu viziuni pro-europene, iar celălalt cu viziuni pro-ruse. Scorul electoral ar putea fi puternic influenţat şi de “votul de protest”, ca urmare a multiplelor scandaluri de corupţie şi protecţionism cu implicarea exponenţilor guvernării democratice, precum şi de o posibilă mobilizare la vot, de către forţele pro-ruse, a populaţiei din regiunea transnistreană (care ar înclina balanţa electorală cu aproximativ +5% în favoarea polului pro-rus).
O altă piedică pe care o intuiesc analiştii politici poate fi regiunea transnistreană, prin intermediul căreia Rusia poate provoca în orice moment Chişinăul. În martie 2014, ambasadorul Federaţiei Ruse în Republica Moldova, Fart Muhametşin, a declarat că semnarea Acordului de Asociere Moldova-UE “ar putea avea anumite consecinţe pentru Republica Moldova”, fără a preciza natura acestor consecinţe: economică, politică sau militară. La rândul său, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a declarat vineri, în cadrul emisiunii “Russkii vopros”, că “Rusia va utiliza toate mijloacele, inclusiv forţa, pentru a apăra regiunea transnistreană”.
Ameninţări subtile
Rogozin a criticat dorinţa Republicii Moldova şi a Ucrainei de a adera la UE, apreciind că astfel de paşi ai vecinilor “plasează economia transnistreană în condiţii de supravieţuire”. (...) “Dar izolarea economică a Transnistriei poate duce la o tensionare bruscă a relaţiilor, inclusiv, Doamne fereşte, la repetarea experienţei anului 1992 (războiul de la Nistru – n.n.)”, a spus Rogozin.
În acelaşi context se înscrie şi recenta declaraţie a ambasadorului Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov, care a îndemnat autorităţile de la Chişinău să fie „înţelepte” în ceea ce priveşte conflictul transnistrean, pentru că “în cazul în care politica va fi îndreptată înspre discriminare, înspre suprimarea aspiraţiilor legitime a celor din Transnistria de a-şi proteja limba, cultura şi aşa mai departe, atunci nu ştie care va fi situaţia şi cum va reacţiona Rusia”.
Provocări repetate
De altfel, administraţia separatistă pro-rusă de la Tiraspol nu scapă nicio zi fără să provoace Chişinăul. Vineri, bunăoară, autorităţile separatiste au propus locuitorilor satului Doroţcaia (care, geografic, se află în regiunea transnistreană, dar sub jurisdicţia Chişinăului) să treacă sub administraţia Tiraspolului, explicând că numai aşa vor avea acces la terenurile lor agricole amplasate după traseul Râbniţa-Tiraspol. Imediat au apărut vreo 50 de susţinători ai acestei iniţiative, care s-au adunat în faţa Primăriei cu solicitarea de a organiza un referendum pentru trecerea satului sub “jurisdicţia” Transnistriei. Aceştia au pledat pentru scoaterea drapelului Republicii Moldova de pe clădirea primăriei şi înlocuirea lui cu steagul transnistrean. Iniţiativa a eşuat, deoarece au intervenit alţi peste 180 de localnici care vor ca satul să fie administrat în continuare de structurile constituţionale. Numai că, deşi este controlat de Chişinău, niciun poliţist moldovean nu se afla la faţa locului, pe când miliţieni transnistreni erau într-un număr mare.
