Declaraţia de independenţă a Kosovo nu a încălcat dreptul internaţional general, a anunţat vineri Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) de la Haga. Curtea Internaţională de Justiţie "conchide că declaraţia de independenţă din 17 februarie 2008 nu a încălcat dreptul internaţional general", a declarat Hisashi Owada, preşedintele CIJ, la Palatul Păcii din Haga. Serbia nu recunoaşte independenta Kosovo şi considera teritoriul ca fiind provincia sa meridională.
Parlamentul din Kosovo a proclamat independenta provinciei pe 17 februarie 2008. Serbia, care deţinuse controlul provinciei până atunci, şi aliatul său, Rusia, nu au recunoscut noul stat. 69 de state, printre care Statele Unite ale Americii şi alte 22 de state dintre cele 27 ale Uniunii Europene au recunoscut nouă ţară. Statul are două milioane de locuitori, circa 90% dintre ei fiind etnici albanezi.
Scurtă istorie a Kosovo
Kosovo, care şi-a proclamat independenta pe 17 februarie 2008, a fost, de-a lungul istoriei controlat de sârbi şi albanezi, dar şi de turci, în perioada Imperiului Otoman. În secolul al XII-lea, provincia se afla în cetrul unui imperiu sârb, o perioadă în care multe biserici şi mănăstiri sunt construite. În 1389, sârbii sunt învinşi de otomani în bătălia de la Kosovo Polje, turcii deţinând controlul regiunii secole la rând, timp în care populaţia majoritara este alcătuită din musulmani şi albanezi.
În 1913 Serbia recâştiga controlul asupra provinciei în timpul războaielor balcanice.
În 1946, Josip Tito integrează Kosovo în Federaţia Iugoslavă.
În 1987, Slobodan Miloşevici se declară apărător al drepturilor sârbilor din regiune, iar în 1989 modifică Constituţia, reducând considerabil autonomia Kosovo.
În 1992, Rugova, ales „preşedinte al Kosovo”, organizează instituţii paralele şi laudă rezistenţa privind obţinerea independenţei.
1997 este anul apariţiei UCK, Armata de Eliberare a Kosovo, care luptă împotriva forţelor sârbe.
În perioada februarie - martie 1998, forţele lui Miloşevici distrug UCK. Peste 1.000 de albanezi kosovari sunt ucişi.
10 iunie 1999 - Kosovo intră sub protecţia ONU, după ce Belgradul, constrâns de atacurile NATO, îşi retrage trupele din zonă. A doua zi, circa 200.000 de sârbi, dar şi alte etnii, părăsesc Kosovo, de frica represaliilor separatiştilor albanezi.
Martie 2004 - 19 oameni mor şi peste 900 sunt răniţi în urma unor revolte antisârbe.
Noiembrie 2005 - Parlamentul Kosovo adoptă o rezoluţie privind crearea unui stat independent. O lună mai târziu, fostul preşedinte finlandez Martti Ahtisaari începe o misiune, sub mandat ONU, pentru un statut definitiv al Kosovo.
La 21 ianuarie 2006 moare Rugova şi e urmat la putere de Fatmir Sejdiu, unul dintre apropiaţii săi.
Pe 20 februarie 2006, procesul de negociere a statutului Kosovo debutează la Viena, între sârbi şi albanezii kosovari.
În 26 ianuarie 2007, Ahtisaari prezintă un plan de independenţă a provinciei, sub supraveghere internaţională.
Pe 26 martie acelaşi an, SUA şi statele europene susţin planul Ahtisaari în Consiliul de Securitate al ONU. Rusia, care susţine Serbia, se opune.
Pe 20 iulie 2007 - Grupul de Contact, format din Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Germania şi Italia, desemeneaza trei reprezentanţi - un american, un rus şi un european - pentru a obţine un compromis între albanezii din Kosovo şi sârbi. Eşecul negocierilor este constatat formal pe 10 decembrie 2007.
Pe 17 februarie 2008 Parlamentul din Kosovo proclama independenţa. Serbia şi Rusia resping această proclamare a independenţei.
8 octombrie 2008 - Serbia obţine din partea Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) ca aceasta să se pronunţe cu privire la legalitatea proclamării independenţei Kosovo.
9 decembrie 2008 - Misiunea europeană de poliţie şi justiţie în Kosovo devine operaţională. Este cea mai importantă operaţiune civilă lansată vreodată de Uniunea Europeană.
4 iunie 2009 - noul stat devine cel de-al 186-lea membru al FMI şi al Băncii Mondiale.
1 decembrie 2009 - CIJ deschide audierile cu privire la independenţa Kosovo. În perioada 1-11 decembrie au intervenit Serbia, Kosovo şi 29 de ţări, între care Statele Unite şi Rusia.
22 iulie 2010 - Curtea Internaţională de Justiţie hotărăşte că Declaraţia de Independeta a Kosovo nu încalcă dreptul internaţional general.
Parlamentul din Kosovo a proclamat independenta provinciei pe 17 februarie 2008. Serbia, care deţinuse controlul provinciei până atunci, şi aliatul său, Rusia, nu au recunoscut noul stat. 69 de state, printre care Statele Unite ale Americii şi alte 22 de state dintre cele 27 ale Uniunii Europene au recunoscut nouă ţară. Statul are două milioane de locuitori, circa 90% dintre ei fiind etnici albanezi.
Scurtă istorie a Kosovo
Kosovo, care şi-a proclamat independenta pe 17 februarie 2008, a fost, de-a lungul istoriei controlat de sârbi şi albanezi, dar şi de turci, în perioada Imperiului Otoman. În secolul al XII-lea, provincia se afla în cetrul unui imperiu sârb, o perioadă în care multe biserici şi mănăstiri sunt construite. În 1389, sârbii sunt învinşi de otomani în bătălia de la Kosovo Polje, turcii deţinând controlul regiunii secole la rând, timp în care populaţia majoritara este alcătuită din musulmani şi albanezi.
În 1913 Serbia recâştiga controlul asupra provinciei în timpul războaielor balcanice.
În 1946, Josip Tito integrează Kosovo în Federaţia Iugoslavă.
În 1987, Slobodan Miloşevici se declară apărător al drepturilor sârbilor din regiune, iar în 1989 modifică Constituţia, reducând considerabil autonomia Kosovo.
În 1992, Rugova, ales „preşedinte al Kosovo”, organizează instituţii paralele şi laudă rezistenţa privind obţinerea independenţei.
1997 este anul apariţiei UCK, Armata de Eliberare a Kosovo, care luptă împotriva forţelor sârbe.
În perioada februarie - martie 1998, forţele lui Miloşevici distrug UCK. Peste 1.000 de albanezi kosovari sunt ucişi.
10 iunie 1999 - Kosovo intră sub protecţia ONU, după ce Belgradul, constrâns de atacurile NATO, îşi retrage trupele din zonă. A doua zi, circa 200.000 de sârbi, dar şi alte etnii, părăsesc Kosovo, de frica represaliilor separatiştilor albanezi.
Martie 2004 - 19 oameni mor şi peste 900 sunt răniţi în urma unor revolte antisârbe.
Noiembrie 2005 - Parlamentul Kosovo adoptă o rezoluţie privind crearea unui stat independent. O lună mai târziu, fostul preşedinte finlandez Martti Ahtisaari începe o misiune, sub mandat ONU, pentru un statut definitiv al Kosovo.
La 21 ianuarie 2006 moare Rugova şi e urmat la putere de Fatmir Sejdiu, unul dintre apropiaţii săi.
Pe 20 februarie 2006, procesul de negociere a statutului Kosovo debutează la Viena, între sârbi şi albanezii kosovari.
În 26 ianuarie 2007, Ahtisaari prezintă un plan de independenţă a provinciei, sub supraveghere internaţională.
Pe 26 martie acelaşi an, SUA şi statele europene susţin planul Ahtisaari în Consiliul de Securitate al ONU. Rusia, care susţine Serbia, se opune.
Pe 20 iulie 2007 - Grupul de Contact, format din Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Germania şi Italia, desemeneaza trei reprezentanţi - un american, un rus şi un european - pentru a obţine un compromis între albanezii din Kosovo şi sârbi. Eşecul negocierilor este constatat formal pe 10 decembrie 2007.
Pe 17 februarie 2008 Parlamentul din Kosovo proclama independenţa. Serbia şi Rusia resping această proclamare a independenţei.
8 octombrie 2008 - Serbia obţine din partea Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) ca aceasta să se pronunţe cu privire la legalitatea proclamării independenţei Kosovo.
9 decembrie 2008 - Misiunea europeană de poliţie şi justiţie în Kosovo devine operaţională. Este cea mai importantă operaţiune civilă lansată vreodată de Uniunea Europeană.
4 iunie 2009 - noul stat devine cel de-al 186-lea membru al FMI şi al Băncii Mondiale.
1 decembrie 2009 - CIJ deschide audierile cu privire la independenţa Kosovo. În perioada 1-11 decembrie au intervenit Serbia, Kosovo şi 29 de ţări, între care Statele Unite şi Rusia.
22 iulie 2010 - Curtea Internaţională de Justiţie hotărăşte că Declaraţia de Independeta a Kosovo nu încalcă dreptul internaţional general.
