Occidentul este, în ansamblul său, profund îndatorat, crede Daniel Stelter, consilier economic şi expert în crize financiare. Nu mai este demult doar o problemă a băncilor şi nici doar o simplă exagerare a împrumuturilor făcute de stat. În cartea sa intitulată „Bomba de bilioane”, Stelter povesteşte cum, din 1980 şi până acum, statele, antreprenorii şi persoanele private şi-au dublat datoriile - care, însumate, au sărit de la 160 la peste 320 de procente din produsul intern brut.
Credite pentru orice
De unde această nebunie? O posibilă explicaţie este alegerea unor politici economice şi monetare complet false. După căderea Zidului Berlinului şi intrarea Chinei în Organizaţia Mondială a Comerţului, statele industrializate au resimţit o imensă presiune a costurilor, mai ales dinspre Asia. Şi, în loc să investească în educaţie şi inovare, statele şi cetăţenii au ales calea mai simplă: cea a împrumuturilor. Americanii şi-au văzut visul de a deveni proprietari imobiliari pe credit, europenii au pompat finanţe în "statul bunăstare". O orgie a îndatoririlor, practicată mai ales în sudul Europei, susţinută şi de promisiunea uniunii monetare. Anunţat la summitul european de la Madrid, din 1995, euro a aruncat, în doi ani, dobânzile la nivelul scăzut din Germania. „Atunci s-au făcut datorii iar salariile au crescut prin creditare”, aminteşte Hans-Werner Sinn, preşedintele institutului ifo. A funcţionat cât timp pieţele financiare au fost apte să pună în circulaţie noi credite. Adică până în 2007, când a explodat bula. Întâi în Statele Unite, apoi şi în Europa. Şi a venit şi incendiul grec în interiorul zonei euro. Lumea s-a trezit în miezul a ceea ce a numit „criza datoriilor de stat”.
Consumatorul privat, marele devorator
Grecia, crede Moritz Schularick, de la Universitatea din Bonn, este doar o excepţie, de fapt. Irlanda şi Spania nu au traversat acelaşi tip de criză: "Au fost bule imobiliare în cel mai clasic sens, creditări excesive, parţial din străinătate - şi care, la un moment dat, au explodat". Datoria publică a celor două ţări a crescut vertiginos ca urmare a implicării în salvarea băncilor - dar grosul problemei tot din îndatoririle private au provenit. În Spania, de exemplu, au reprezentat 70% din totalul de două mii de milioane de euro. În Irlanda, economia este, în acest moment, împovărată de o îndatorare de 400%, peste două treimi provenind din sectorul privat.
Altfel spus, marele pericol mişună, de fapt, în sectorul privat. Echipa condusă de economistul Moritz Schularick a studiat 90 de crize financiare petrecute după 1870. "De regulă, crizele financiare şi prăbuşirile de sisteme financiare, aşa cum le-am trăit şi recent, sunt rezultatul împrumuturilor repetate făcute de sectorul privat”, explică Schularick, contrazicând diagnosticul tradiţional care cerea tratarea statului bolnav prin reţeta constrângerilor.
Doar că, iată, economiile făcute până acum au împovărat creşterea economică şi, prin aceasta, a fost înfrânată reducerea datoriei, este de părere Daniel Stelter. Dar nici noi împrumuturi nu ar ajuta la ieşirea din capcana datoriilor. Stelter crede că doar o ştergere a datoriilor ar putea să mai ajute. Moritz Schularick nu ar merge atât de departe, cu excepţia Greciei, care, în caz contrar, ar trebui să muncească decenii numai pentru a plăti datorii.
