Relaţiile tensionate dintre cele două Corei, războiul rece asiatic, durează de peste 60 de ani şi s-au intensificat în ultimii trei.
În 1945, peninsula coreană, anexată de Japonia în 1910 este eliberată şi împărţită în două, de-a lungul paralelei 38. Diviziunea nordului, ocupat de sovietici şi a sudului, ocupat de americani este, iniţial, temporară. Trupele americane şi cele sovietice se retrag din peninsulă în 1949.
Războiul din Coreea, declanşat în 1950 de către Coreea de Nord a durat trei ani. În sprijinul Nordului a venit China, iar în al Sudului Statele Unite. În urma armistiţiului din 27 iulie 1953 va fi stabilită o zonă de 243 de kilometri lungime şi patru kilometri lăţime de-a lungul graniţei, dar nu va fi încheiat un acord de pace.
În urma unor negocieri secrete, în 1972, cei doi vecini intenţionează să se reunifice, dar discuţiile sunt abandonate un an mai târziu, iar disensiunile continuă. În 1983, un atentat la Rangun, în Birmania, împotriva preşedintelui sud-corean Chun Doo-hwan este atribuit regimului de la Phenian. 115 persoane mor într-un atentat la bordul unui avion Korean Airlines, în 1987, cea mai avansată teză fiind cea a unei bombe pusă de doi agenţi secreţi nord-coreeni. Coreea de Nord refuză să participe la Jocurile Olimpice de la Seul, din 1988.
În 1991, cele două ţări sunt admise în acelaşi timp în organizaţia Naţiunilor Unite şi semnează un pact de reconciliere şi ne-agresiune. După cinci ani Phenianul anunţă că nu mai face parte din tratatul de armistiţiu şi trimite trupe în zona demilitarizată. În urma unui diferend din Marea Galbenă între pescarii de crabi, în 1999, au loc confruntări între forţele navale ale celor două ţări, soldate cu 30 de victime.
Relaţiile par a se redresa începând din 1998, când preşedintele sud-coreean Kim Dae-jung îi acordă asistenţă economică vecinului de la nord, Kim Jong-il. În 2000, în localitatea de frontieră Panmunjon, se dechide un birou de legătură între satele de pe graniţă, unde familiile separate se pot întâlni.
În decembrie 2002 Coreea de Nord anunţă că-şi reia programul nuclear, iar în ianurie 2003 anunţa că iese din Tratatul de Neproliferare Nucleară. În luna august a aceluiaşi an are loc prima reuniune în şase pentru de-nuclearizarea Coreei de Nord, care reuneşte Coreea de Nord, Coreea de Sud, Statele Unite, China, Japonia şi Rusia. Pe 9 octombrie 2006 Coreea de Nord anunţă că primul său test nuclear a fost un succes.
După negocierile în şase din februarie 2007, Coreea de Nord acceptă să-şi "dezactiveze" programul nuclear pentru a primi energie, dar şi garanţii de securitate din partea Statelor Unite. În luna mai, prima garnitură de tren trece graniţa dintre cele două ţări, de la sfârşitul războiului. Preşedintele din Sud Roh Moo-hyun şi Kim Jong-il semnează o declaraţie de pace, care nu are însă valoare în dreptul internaţional.
2008 este anul în care revin tensiunile. Noul preşedinte din Sud, conservatorul Lee Myung-bak pune capăt politicii conciliante dusă în cursul ultimilor zece ani de predecesorii săi de centru-dreapta. În iulie paznicii unui parc turistic din Nord deschis pentru sud-coreeni ucid o turistă pe care o credeau spionaă, iar în noimebrie vor fi suspendate şi legăturile feroviare.
Situaţia se deteriorează în 2009. În ianuarie, regimul de la Phenian anunţă că pune capăt tuturor acordurilor cu Sudul, inclusiv pactului de ne-agresiune, iar în mai după ce anunţă că a efectuat cu succes un nou test nuclear, şi a armistiţiului din 1953. A doua zi, Coreea de Sud anunţă că va deveni membru cu drepturi depline a Iniţiativei de Securitate împotriva neproliferării condusă de Statele Unite, care permite asaltul tuturor navelor suspectate de transportul armelor de distrugere în masă. În luna august Phenianul acceptă reluarea călătoriilor între cele două ţări, iar în noiembrie un vas nord-coreean este puternic afectat în urma unei confruntări navale din apropierea frontierei maritime.
Pe 1 ianuarie 2010 Phenianul cere încetarea realaţiilor ostile cu SUA, pentru a asigura pacea şi stabilitatea în peninsulă. Pe 27 ianuarie au loc schimburi de focuri în apropierea frontierei din Marea Galbenă. O explozie provoacă scufundarea unui vapor de război sud-coreean, Cheonan, pe 26 martie. Seulul presupune că o torpilă nord-coreeană a provocat tragedia în urma căreia au murit 46 de militari. O comisie internaţională confirmă în luna mai că vasul s-a scufundat în urma torpilării, dar Phenianul neagă orice implicare.
Coreea de Sud cere noi sancţiuni la Consiliul de Securitate din 24 mai şi anunţă că va pune capăt relaţiilor comerciale şi că va împiedica navelor de marfă nord-coreene să străbată culoarele de navigaţie ale Sudului.
În luna august, Coreea de Nord a ameninţat că va riposta violent, drept urmare a exerciţiilor militare dintre Coreea de Sud şi Statelee Unite. "Reacţia militară a Republicii Democrate Populare Coreea va fi cea mai aspră pedeapsă văzută vreodată în lume", a declarat un purtător de cuvânt al armatei nord-coreene, într-un comunicat transmis de agenţia oficială de ştiri a ţării.
Pe 23 noiembrie, cel puţin 200 de obuze de artilerie au lovit insula sud-coreeană locuită Yeonpyeong şi au incendiat zeci de case. Un martor a declarat pentru un post sud-coreean de televiziune că 60-70 de case sunt în flăcări.
Phenianul a deschis focul la ora locală 14.34 (7.34 ora României), iar armata sud-coreeană a replicat cu 80 de runde de artilerie şi a ordonat decolarea unor avioane de luptă.
Atacul coincide cu discuţiile purtate de emisarul american pentru Coreea de Nord, Stephen Bosworth, cu oficiali de la Tokyo şi de la Beijing, pe tema dosarului nuclear nord-coreean, la câteva zile după ce un expert american a afirmat că a vizitat luna aceasta o serie de instalaţii nucleare nord-coreene, în care erau instalate sute, dacă nu chiar mii de centrifuge în stare de funcţionare.
În 1945, peninsula coreană, anexată de Japonia în 1910 este eliberată şi împărţită în două, de-a lungul paralelei 38. Diviziunea nordului, ocupat de sovietici şi a sudului, ocupat de americani este, iniţial, temporară. Trupele americane şi cele sovietice se retrag din peninsulă în 1949.
Războiul din Coreea, declanşat în 1950 de către Coreea de Nord a durat trei ani. În sprijinul Nordului a venit China, iar în al Sudului Statele Unite. În urma armistiţiului din 27 iulie 1953 va fi stabilită o zonă de 243 de kilometri lungime şi patru kilometri lăţime de-a lungul graniţei, dar nu va fi încheiat un acord de pace.
În urma unor negocieri secrete, în 1972, cei doi vecini intenţionează să se reunifice, dar discuţiile sunt abandonate un an mai târziu, iar disensiunile continuă. În 1983, un atentat la Rangun, în Birmania, împotriva preşedintelui sud-corean Chun Doo-hwan este atribuit regimului de la Phenian. 115 persoane mor într-un atentat la bordul unui avion Korean Airlines, în 1987, cea mai avansată teză fiind cea a unei bombe pusă de doi agenţi secreţi nord-coreeni. Coreea de Nord refuză să participe la Jocurile Olimpice de la Seul, din 1988.
În 1991, cele două ţări sunt admise în acelaşi timp în organizaţia Naţiunilor Unite şi semnează un pact de reconciliere şi ne-agresiune. După cinci ani Phenianul anunţă că nu mai face parte din tratatul de armistiţiu şi trimite trupe în zona demilitarizată. În urma unui diferend din Marea Galbenă între pescarii de crabi, în 1999, au loc confruntări între forţele navale ale celor două ţări, soldate cu 30 de victime.
Relaţiile par a se redresa începând din 1998, când preşedintele sud-coreean Kim Dae-jung îi acordă asistenţă economică vecinului de la nord, Kim Jong-il. În 2000, în localitatea de frontieră Panmunjon, se dechide un birou de legătură între satele de pe graniţă, unde familiile separate se pot întâlni.
În decembrie 2002 Coreea de Nord anunţă că-şi reia programul nuclear, iar în ianurie 2003 anunţa că iese din Tratatul de Neproliferare Nucleară. În luna august a aceluiaşi an are loc prima reuniune în şase pentru de-nuclearizarea Coreei de Nord, care reuneşte Coreea de Nord, Coreea de Sud, Statele Unite, China, Japonia şi Rusia. Pe 9 octombrie 2006 Coreea de Nord anunţă că primul său test nuclear a fost un succes.
După negocierile în şase din februarie 2007, Coreea de Nord acceptă să-şi "dezactiveze" programul nuclear pentru a primi energie, dar şi garanţii de securitate din partea Statelor Unite. În luna mai, prima garnitură de tren trece graniţa dintre cele două ţări, de la sfârşitul războiului. Preşedintele din Sud Roh Moo-hyun şi Kim Jong-il semnează o declaraţie de pace, care nu are însă valoare în dreptul internaţional.
2008 este anul în care revin tensiunile. Noul preşedinte din Sud, conservatorul Lee Myung-bak pune capăt politicii conciliante dusă în cursul ultimilor zece ani de predecesorii săi de centru-dreapta. În iulie paznicii unui parc turistic din Nord deschis pentru sud-coreeni ucid o turistă pe care o credeau spionaă, iar în noimebrie vor fi suspendate şi legăturile feroviare.
Situaţia se deteriorează în 2009. În ianuarie, regimul de la Phenian anunţă că pune capăt tuturor acordurilor cu Sudul, inclusiv pactului de ne-agresiune, iar în mai după ce anunţă că a efectuat cu succes un nou test nuclear, şi a armistiţiului din 1953. A doua zi, Coreea de Sud anunţă că va deveni membru cu drepturi depline a Iniţiativei de Securitate împotriva neproliferării condusă de Statele Unite, care permite asaltul tuturor navelor suspectate de transportul armelor de distrugere în masă. În luna august Phenianul acceptă reluarea călătoriilor între cele două ţări, iar în noiembrie un vas nord-coreean este puternic afectat în urma unei confruntări navale din apropierea frontierei maritime.
Pe 1 ianuarie 2010 Phenianul cere încetarea realaţiilor ostile cu SUA, pentru a asigura pacea şi stabilitatea în peninsulă. Pe 27 ianuarie au loc schimburi de focuri în apropierea frontierei din Marea Galbenă. O explozie provoacă scufundarea unui vapor de război sud-coreean, Cheonan, pe 26 martie. Seulul presupune că o torpilă nord-coreeană a provocat tragedia în urma căreia au murit 46 de militari. O comisie internaţională confirmă în luna mai că vasul s-a scufundat în urma torpilării, dar Phenianul neagă orice implicare.
Coreea de Sud cere noi sancţiuni la Consiliul de Securitate din 24 mai şi anunţă că va pune capăt relaţiilor comerciale şi că va împiedica navelor de marfă nord-coreene să străbată culoarele de navigaţie ale Sudului.
În luna august, Coreea de Nord a ameninţat că va riposta violent, drept urmare a exerciţiilor militare dintre Coreea de Sud şi Statelee Unite. "Reacţia militară a Republicii Democrate Populare Coreea va fi cea mai aspră pedeapsă văzută vreodată în lume", a declarat un purtător de cuvânt al armatei nord-coreene, într-un comunicat transmis de agenţia oficială de ştiri a ţării.
Pe 23 noiembrie, cel puţin 200 de obuze de artilerie au lovit insula sud-coreeană locuită Yeonpyeong şi au incendiat zeci de case. Un martor a declarat pentru un post sud-coreean de televiziune că 60-70 de case sunt în flăcări.
Phenianul a deschis focul la ora locală 14.34 (7.34 ora României), iar armata sud-coreeană a replicat cu 80 de runde de artilerie şi a ordonat decolarea unor avioane de luptă.
Atacul coincide cu discuţiile purtate de emisarul american pentru Coreea de Nord, Stephen Bosworth, cu oficiali de la Tokyo şi de la Beijing, pe tema dosarului nuclear nord-coreean, la câteva zile după ce un expert american a afirmat că a vizitat luna aceasta o serie de instalaţii nucleare nord-coreene, în care erau instalate sute, dacă nu chiar mii de centrifuge în stare de funcţionare.
