China va depăşi Statele Unite în acest an, devenind cea mai mare economie la nivel global în funcţie de paritatea puterii de cumpărare, în timp ce India s-a instalat deja pe locul al treilea, devansând Japonia, potrivit unui raport al Programului Internaţional de Comparaţie al Băncii Mondiale. Estimările iau în considerare cursurile de schimb valutar şi preţurile, comparaţia fiind efectuată la paritatea puterii de cumpărare, care măsoară "valoarea banului" în fiecare ţară.
La nivelul anului 2011, economia Chinei reprezenta deja 87% faţă de cea americană, la paritatea puterii de cumpărare, potrivit datelor Băncii Mondiale. Astfel, la paritatea puterii de cumpărare, PIB-ul Chinei a fost echivalent cu 13.500 miliarde de dolari în 2011, faţă de valoarea nominală de 7.300 miliarde de dolari calculată la ratele de schimb valutar din acel an. În 2011, PIB-ul SUA a fost de 15.500 miliarde de dolari, potrivit datelor Băncii Mondiale. În valoare nominală, Produsul Intern Brut al SUA este de aproximativ 16.200 miliarde de dolari, iar cel al Chinei de 8.200 miliarde de dolari.
Metoda parităţii puterii de cumpărare este utilizată pentru a măsura puterea de cumpărare a unei monede în raport cu o valută de referinţă internaţională, de obicei dolarul SUA, calculând o rată de schimb alternativă între cele două monede, care să reflecte diferenţele de preţ.
SUA sunt pe cale să-şi piardă statutul de cea mai mare putere economică a lumii în acest an, scrie Financial Times. SUA este cea mai mare economie a lumii începând din 1872, când a devansat Marea Britanie. Majoritatea economiştilor estimau că China va depăşi SUA abia în anul 2019.
Concluziile aparţin experţilor Programului Internaţional de Comparaţie, găzduit sub umbrela Băncii Mondiale, care centralizează contribuţii de la cele mai importante agenţii de statistică din lume, inclusiv din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Programul este considerat prima autoritate la nivel global în privinţa estimărilor privind puterea de cumpărare, datele produse de instituţie fiind utilizate de o gamă largă de organizaţii din sectorul public şi sectorul privat, inclusiv Fondul Monetar Internaţional.
Raportul pe 2011, prezentat miercuri, reprezintă prima actualizare a datelor începând din 2005.
După studii exhaustive privind preţurile bunurilor şi serviciilor în diverse ţări, Programul Internaţional de Comparaţie a tras concluzia că, în ţările sărace, banii au o valoare mai mare decât se credea anterior, astfel că mărimea relativă a economiilor emergente a fost majorată. La nivelul anului 2005, Programul plasa economia chineză la mai puţin de jumătate faţă de cea a SUA, respectiv 43%, procentaj care a crescut astfel de peste două ori până în 2011. Având în vedere că FMI estimează pentru China o creştere economică de 24% în perioada 2011-2014, faţă de numai 7,6% în cazul SUA, economia chineză o va depăşi probabil în acest an pe cea americană.
În ceea ce priveşte India, a doua mare economie emergentă a lumii, mărimea în comparaţie cu SUA a crescut de aproape două ori în perioada 2005-2011, de la 19% la 37%.
Rusia, Brazilia, Indonezia şi Mexicul au intrat în primele 12 economii la nivel global, în timp ce creşterea costurilor şi încetinirea creşterii economice au împins în jos Marea Britanie şi Japonia în raport cu cea mai mare economie a lumii. Germania a înregistrat o evoluţie uşor pozitivă, în timp ce Italia a stagnat.
Datele vor intensifica disputa privind distribuţia constrolului asupra unor organizaţii financiare globale, precum Banca Mondială şi FMI, care reflectă în tot mai mică măsură realitatea din economia globală.
Cu 17% din populaţia lumii, "ţările bogate" reprezintă 50% din PIB-ul global, în stagnare faţă de 2005.
Pe baza costului vieţii, raportul relevă că cele mai scumpe ţări / teritorii sunt Elveţia, Norvegia, Bermuda şi Australia, la polul opus plasându-se Egiptul, Pakistanul, Myanmar şi Etiopia.
