În timp ce, potrivit Forbes, în lume există la această oră 1.645 de miliardari, alte 870 de milioane de persoane din întreaga lume, dar majoritatea din Africa, suferă de foamete. Această cifră - aproape un miliard de persoane - este calculată pe baze statistice de agenţia umanitară Concern, din Irlanda. Concern calculează aşa numitul Indice de Înfometare Globală (GHI - Global Hunger Index), pe baza numărului total de persoane subnutrite, a numărului de copii sub cinci ani subdezvoltaţi din cauza alimentaţiei insuficiente şi a numărului copiilor care mor până la vârsta de cinci ani. Totuşi, Concern avertizează că din listă lipsesc ţările pentru care nu au fost obţinute aceste date statistice sau ele nu au fost confirmate. Chiar dacă s-a îmbunătăţit faţă de 1990, indicele GHI fiind acum cu 34% mai mic, situaţia rămâne extrem de îngrijorătoare. Cel mai sărac continent din lume, Africa, este gazda a nouă dintre cele 10 mai înfometate ţări din lume. Pentru ameliorarea situaţiei, Concern propune asigurarea stabilităţii politice, introducerea unui model de agricultură sustenabil şi o mai bună protecţie împotriva dezastrelor naturale.
Iată şi lista cu cele mai înfometate 10 ţări din lume, aşa cum este prezentată de Concern:
10. Zambia – 24.1 GHI
Zambia este cel mai mare producător de cupru din lume şi atrage o mulţime de turişti prin splendoarea Cascadei Vicyoria. Deşi este relativ liniştită faţă de vecinii săi, o mare parte a populaţiei este subnutrită, şi asta pentru că producţia agricolă este serios afectată de perioadele de secetă. În plus, rata mortalităţii din Zambia este printre cele mai mari din lume, principalele cauze fiind sărăcia şi HIV/SIDA, boala care afectează 17% din populaţie.
9. Madagascar – 25.2 GHI
A patra cea mai mare insulă din lume, aflată în sud-estul Africii, Madagascarul are varietăţi unice de plante şi animale, care nu se regăsesc în nicio parte a globului. Din nefericire, acest "dar" este contrabalansat de cicloanele tropicale, ploaia torenţială şi inundaţiile distrugând orice cultură sau localitate aflate în calea lor.
Potrivit statisticilor Băncii Mondiale, 96% din populaţia malgaşă trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi. La sărăcia ţării s-a adăugat şi lovitura de stat din 2009 a lui Andry Rajoelina, care a condus la izolarea Madagascarului de comunitatea internaţională şi sistarea ajutoarelor.
Alegerea unui nou preşedinte în ianuarie a crescut speranţele de a ieşi din crizele politică şi economică în care se afundase ţara.
8. Etiopia – 25.7 GHI
Etiopia, la fel ca toate ţările vecine ei din Cornul Africii, este sever afectată de foamete şi malnutriţie. Un studiu realizat recent, "Costul foametei în Africa", relevă că Etiopia pierde anual 16,5% din Produsul său Intern Brut datorită efectelor pe termen lung al malnutriţiei juvenile.
În orice caz, măsurile luate în ultimul deceniu de autorităţi au început să producă primele efecte, etiopienii începând să se hrănească mai bine.
7. Republica Yemen – 26.5 GHI
Yemen, ţară situată în sud-vestul Peninsulei Arabice, trece printr-o acută criză umanitară, jumătate dintre cei 10 milioane de locuitori aflându-se la limita sau sub pragul de subnutriţie, făcând aproape ineficientă intervenţia Naţiunilor Unite. De parcă acest lucru nu ar fi fost suficient, Yemenul este una dintre cele mai subdezvoltate şi mai corupte ţări din lume.
6. Ciad – 26.9 GHI
Deşi este independent din 1960, Ciadul se află într-o situaţie cumplită. La recoltele slabe cauzate de secetă se adaugă guvernarea instabilă, nelinişti sociale, infrastructură aproape inexistentă şi, colac peste pupăză, un val masiv de refugiaţi din tările vecine.
5. Republica Sudan – 27 GHI
Cea de-a treia ţară ca mărime din Africa este una dintre cele mai subdezvoltate ţări din lume şi, potrivit The Corruptions Perception Index, una dintre cele mai corupte. Neliniştile sociale şi cele două războaie civile prin care a trecut a făcut ca 20% dintre sudanezi să trăiască sub limita internaţională a sărăciei (sub 1,25 dolari pe zi). Situaţia actuală se înrăutăţeşte pe zi ce trece, unul dintre statele componente, Jonglei cerând ajutor internaţional de urgenţă din cauza lipsei de alimente.
4. Timorul de Est – 29.6 GHI
După 24 de ani de luptă pentru obţinerea independenţei faţă de Indonezia, Timorul de Est este încă în reconstrucţie. Chiar dacă tara este bogată în resurse, o mare parte a populaţie suferă de foamete. Anual, locuitorii suferă în timpul "anotimpului foametei", perioada de timp între când se ternină resursele de anul trecut şi apare noua recoltă. În orice caz, datorită ajutorului AusAID şi a creşterii susţinute a Produsului Intern Brut (a şasea la nivel mondial în 2013), situaţia pare că se va schimba în bine.
3. Insulele Comore - 33.6 GHI
Locuitorii insulelor Comore, arhipeleag situat în Oceanul Indian, sunt victimele sărăciei în mare parte datorită violenţei politice ce caracterizează această mică naţiune. De la obţinerea independenţei, în 1975, ţara a trecut prin mai multe lovituri de stat care i-au frânat dezvoltarea. Resursele sunt limitate, comorezii exportând vanilie, cuişoare şi esenţe de parfum, materii prime care suferă fluctuaţii mari ale preţurilor, de aceea se bazează foarte mult pe ajutor internaţional şi sumele trimise de locuitorii care trăiesc şi muncesc în alte colţuri ale lumii.
2. Eritreea – 35 GHI
De la câştigarea independenţei faţă de Etiopia în 1993, ţara a fost condusă de Isaias Afwerki, care a impus un regim autocratic şi represiv. Chiar dacă au existat conflicte cu Yemen şi Etiopia, în acest moment este pace. Viitorul pare totuşi să arate bine şi pentru această ţară, care, la fel ca Timorul de Est, are una dintre cele mai mari rate de creştere a PIB-ului. Acest lucru, alături de un management mai eficient al resurselor (aur, cupru, granit) ar putea scădea nivelul de sărăcie şi implicit al foametei din această ţară.
1. Burundi – GHI 38.8 GHI
Naţiunea cu cei mai mulţi locuitori înfometaţi este Burundi, unde 60% din populaţie este subnutrită. După ce că se află între primele 5 cele mai sărace ţări din lume (sau poate tocmai de aceea), Burundi este afectată de corupţie, instabilitate politică şi nelinişti sociale (în special începând din 1990). Slabul acces la educaţie arată că sunt şanse mici de evoluţie a ţării prin mijloace proprii, aşa că ţara se bazează pe ajutorul extern care reprezintă 42% din veniturile naţionale.
