Chiar dacă percepţia asupra intervenţiei militare internaţionale în Libia este pozitivă, este bine să ne gândim şi la ce ar putea merge prost. Mai ales într-un moment în care administraţia Obama a anunţat că intenţionează să înarmeze rebelii. Iată o listă întocmită de un expert în politica Orientului Mijlociu, fost corespondent al Pentagonului, cu ce nu ar trebui să se întâmple în Libia, din prisma interesului SUA.
1. SUA oferă arme rebelilor.
2. Americanii realizează că nu este suficient iar forţele colonelului Gaddafi invadează, confiscă şi apoi folosesc armele împotriva rebelilor şi a forţelor aeriene ale coaliţiei internaţionale.
3. SUA încearcă să atace forţele terestre ale lui Gaddafi.
4. Nu este suficient şi atacurile duc la pierderi colaterale excesive.
5. SUA încearcă să convingă coaliţia să înceapă atacuri terestre.
6. Franţa şi alţi membri resping invazia terestră.
7. Þările NATO nu pot ajunge la un consens privind modificarea Rezoluţiei 1973. Rezolutia 1973 dată de Consiliului de Securitate al ONU este o rezoluţie care contribuie la împiedicarea masacrării poporului libian de către regimul dictatorial al lui Muammar Gaddafi şi autorizează, printre altele, toate mijloacele necesare pentru a proteja civilii şi zonele populate de civili, cu excepţia unei intervenţii militare terestre.
8. SUA atacă bazele militare ale lui Gaddafi şi introduce trupe terestre în Libia.
9. Naţiunile musulmane se unesc şi acuză interesul SUA privind petrolul libian, Gaddafi devine un erou cu susţinere islamică extinsă, cu participarea notabilă a Iranului.
10. SUA îşi retrage trupele din Afghanistan (nu e un lucru rău dar nu se petrece la timp) pentru a le trimite în Libia (asa cum a făcut în 2002, când şi-a retras trupele din Afghanistan pentru a le pregăti pentru conflictul din Irak).
11. Serviciul pakistanez de informaţii - Inter-Services Intelligence (ISI) - şi organizaţia de grupuri militante islamiste Tehrik-i-Taliban Pakistan (TTP) ignoră administraţia federală pakistaneză a zonelor administrate tribal (Federally Administered Tribal Areas – FATA) şi reîncep să atace Afganistanul (la fel ca în perioada mai 2002 – vara lui 2003)
12. Între timp, forţele lui Gaddafi se dizolvă în deşertul din sudul Libiei, lăsând ţara distrusă în mâinile forţelor americane, în contextul în care curţile internaţionale de justiţie nu vor permite ca miliardele confiscate să fie folosite de coaliţie pentru reconstrucţia Libiei. În acest context, avansul deşertului este un nou pericol, iar Afganistan este de asemenea o ţară distusă.
13. Iran vede în această situaţie o oportunitate de a “balcaniza” Irak-ul şi negociază cu Siria, Turcia, Arabia Saudită şi Iordania pentru împărţirea teritoriului irakian.
