Comisia Europeană (CE) a propus vineri o serie de măsuri care să asigure o mai bună aplicare a legislaţiei UE în domeniul dreptului persoanelor de a lucra în alt stat membru, pentru a le ajuta astfel pe acestea să îşi exercite drepturile în practică, informează un comunicat al CE dat publicităţii la Bruxelles.
În prezent, apreciază executivul comunitar, indiferent dacă legislaţia naţională este conformă sau nu cu normele UE, există în continuare problema necunoaşterii acestor norme de către angajatorii din sectorul public şi privat. Necunoaşterea sau neînţelegerea normelor este o sursă majoră de discriminare pe motive de naţionalitate. La rândul lor, cetăţenii consideră că nu ştiu la cine să apeleze în statul membru gazdă, atunci când se confruntă cu probleme legate de dreptul lor la liberă circulaţie. Scopul propunerii CE este de a depăşi aceste dificultăţi şi de a contribui la prevenirea discriminării muncitorilor din cauza naţionalităţii lor, oferind soluţii practice.
„Libera circulaţie a lucrătorilor este un principiu cheie al pieţei unice a UE. Având în vedere că în acest moment nivelurile şomajului sunt cu mult mai ridicate în anumite state membre faţă de altele, este cu atât mai important să ajutăm persoanele care doresc să lucreze în altă ţară a UE să poată face acest lucru cu uşurinţă. Mobilitatea forţei de muncă este avantajoasă pentru toată lumea: ea aduce beneficii atât economiilor statelor membre, cât şi lucrătorilor în cauză. Această propunere va ajuta lucrătorii să depăşească dificultăţile cu care se confruntă atunci când doresc să lucreze în altă ţară din UE”, a declarat comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, László Andor.
Dacă va fi aprobată de Parlamentul European (PE) şi de Consiliul UE, propunerea va contribui la asigurarea unei aplicări efective şi eficiente a legislaţiei existente, consideră CE. Practic, statele membre vor trebui să creeze puncte de contact naţionale care să ofere informaţii, asistenţă şi consiliere, astfel încât lucrătorii migranţi din UE şi angajatorii să fie mai bine informaţi cu privire la drepturile lor, să ofere căi de atac adecvate la nivel naţional, să permită sindicatelor, ONG-urilor şi altor organizaţii să demareze proceduri administrative sau judiciare în numele muncitorilor individuali în caz de discriminare şi respectiv să asigure o informare mai bună a lucrătorilor migranţi din UE şi a angajatorilor în general.
În prezent, 9,5 milioane de persoane, adică 3% din piaţa forţei de muncă din UE, locuiesc şi muncesc în alt stat membru. Alte 1,2 milioane de persoane locuiesc într-o ţară din UE, dar lucrează în alta. De multe ori însă persoanele care doresc să lucreze în altă ţară nu beneficiază de protecţie şi de informaţii în statul membru gazdă şi se pot confrunta cu dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la un loc de muncă sau la avantaje sociale sau în ceea ce priveşte condiţiile lor de lucru. Conform unui sondaj Eurobarometru din septembrie 2011, 15% din cetăţenii UE nu iau în calcul posibilitatea de a lucra în alt stat membru deoarece consideră că există prea multe obstacole în acest sens.
Dreptul cetăţenilor UE de a lucra într-un alt stat membru, prevăzut la articolul 45 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), include dreptul de a nu fi discriminat pe motive de naţionalitate în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, remunerarea şi alte condiţii de muncă. Regulamentul UE nr. 492/2011 detaliază drepturile care derivă din libera circulaţie a lucrătorilor şi defineşte domeniile specifice în care este interzisă discriminarea pe motive de naţionalitate, în special în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă şi la formare profesională, avantajele sociale şi fiscale, afilierea la organizaţii sindicale sau accesul la locuinţe şi educaţie pentru copii.
