Creşterea preţurilor, cea mai mare înregistrată în zona euro de la sfârşitul lui 2008, nu ar trebui totuşi să ducă la modificarea politicii monetare a BCE. Analiştii susţin că nivelul inflaţiei în decembrie este legat de efectele temporare, mai ales de creşterea a preţului petrolului. Legată de aceste efecte, inflaţia este într-o zonă sigură şi în limitele obicetivului băncii, de o rată de doi la sută în 2011. De aceea, consiliul guvernatorilor, reunit la Frankfurt săptămâna aceasta, a decis menţinerea unei dobânzi de referinţă de unu la sută, stabilită încă în mai 2009, odată cu prelungirea programului de achiziţii de obligaţiuni. Achiziţiile nu au dus însă la calmarea speculatorilor, şi nici la calmarea crizei din Grecia, care s-a prelungit asupra obligaţiunilor irlandeze şi portugheze.
Săptămâna care se incheie a adus şi Portugalia, alături de Grecia şi Irlanda, în clubul nefericit al ţărilor care au nevoie de ajutor internaţional pentru redresare, arată analiştii.
După ce a anunţat dublarea capitalului său până la 10,76 miliarde de euro până la finele lui 2012, BCE nu s-a arătat gata de a deveni salvatoarea statelor cu dificultăţi bugetare.
Preşedintele băncii, Trichet, a estimat că responsabilitatea politiciii monetare nu se poate substitui iresponsabilităţii guvernamentale. Guvernele europene au refuzat să majoreze fondurile de sprijin pentru a ajuta statele în dificultate, dar au refuzat şi ideea de sancţiuni către statele ale căror bugete vor derapa.
În acest context, declaraţiile Chinei, care a promis ajutor către Grecia, Portugalia şi Spania, prin achiziţia de obligaţiuni, sau provocat speranţă, însă analiştii nu mizează pe China ca salvatorul crizei datoriilor din zona euro, care va trebui să recurgă la proprii membri şi la ajutorul BCE.
Dacă Germania, Finlanda şi Austria conduc topul statelor din zona euro cu creştere economică, Spania, Grecia, Irlanda şi Portugalia sunt pe ultimele locuri.
Având în vedere acest dezechilibru, BCE trebui să considere zona euro ca un club unit însă criza fără precedent a datoriilor şi cea bancară, ambele fără precedent, vor forţa banca să acţioneze cu o prudenţă extremă.
