Nu a mai plouat de foarte mult timp la Tecuci, iar seceta se răsfrânge în preţul legumelor şi fructelor de pe tarabe. Tecucenii mai mult admiră decât cumpără, cu toate că încă de la primele ore ale dimineţii pieţele tecucene sunt pline de oameni. Cei mai mulţi dintre cumpărători caută chilipiruri, cele mai multe venind din parte producătorilor sau mai bine zis a micilor producători, cei care vin cu câte un sac de legume, o sacoşă de fructe, un braţ de pătrunjel, toate urmând a fi vândute pentru a achiziţiona pâinea necesară unei zile şi ceva „unsoare” lângă ea, după cum afirma un neguţător de ardei iuţi şi mere de vară. Aceşti comercianţi, ce vin la piaţă cu ce au surplus prin grădini, oferă oportunităţi de nerefuzat, numai că numărul producătorilor este foarte mic, de unde şi avalanşa de doritori de chilipiruri şi graba lor de a prinde „oferta”. La comercianţii producători, roşiile sunt vândute cu 1,5 sau 2 lei/kg, în timp ce pe tarabe preţul ajunge şi la 5 lei/kg. Ardeii iuţi pornesc la mici producători de la 2,5 lei şi ajung la 4 lei, iar pe tarabe preţul se dublează. Aceeaşi situaţie este întâlnită la zarzavaturi, mere, roşii, ardei gras şi kapia, nuci, dar şi la miere de albine şi lapte proaspăt. Diferenţa de preţ este dată, probabil, de condiţiile de comercializare, micii producători prezentându-şi oferta pe marginea pieţii, pe cutii de carton sau chiar în pungi sau saci, în timp de „veteranii tarabelor” oferă o imagine europeană, produsele având însă preţ dublu. Din aceste considerente, tecucenii „formaţi” caută producători autentici, care oferă produse la preţuri rezonabile şi la o calitate foarte bună, având în vedere că toate produsele comercializate vin direct de la sursă, fără intermediari.
Printre legături de pătrujel parfumat, o bătrână a „strecurat” câteva ouă de ţară, neştampilate, două bidoane de lapte şi o pungă mare de nuci.
„Am pensie mică, de CAP, şi nu-mi ajunge. Băieţii sunt la oraş iar mosul e bolnav şi trebuie să îi iau medicamente. Pentru a acoperi toate cheltuielile, mai vând câte ceva din grădină. Am vacă cu lapte şi mai aduc şi câte un bidon de lapte, toate ca să avem cu ce cumpăra cele necesare, mai vine şi curentul şi cablul şi trebuie plătite... Aştept să se coacă gutuile şi vin şi cu gutui, că noi suntem bătrâni şi nu mai mâncăm dulceaţă... şi iute aşa ne ducem zilele de pe o zi pe alta. Unde mai pui că trebuie să ne mai ducem şi noi la biserică, să luăm o lumânare să o aprindem, că mâine închidem ochii şi o să tot stăm pe întuneric dacă nu ne căutăm de suflet acum, când suntem în viaţă”, ne-a spus bătrâna, în timp ce aranja produsele, doar-doar o avea noroc să le vândă şi să nu fi făcut drumul degeaba până la piată.
