Sâmbătă seara, la intervenţia reprezentanţilor Ambasadei României la Chişinău, cei patru şoferi ai unei firme gălăţene blocaţi de 12 zile în Transnistria au ajuns în sfârşit acasă. Paul Viorel Petrea, 36 de ani, Dumitrel Bucur, 35 de ani, Stelea Paţilea de 47 de ani, toţi din judeţul Galaţi, şi Valentin Istrate, 51 de ani, din Focşani, Vrancea, erau de mai multe zile blocaţi în localitatea Bender, într-o fabrică de materie primă pentru ulei din zona controlată de separatiştii Transnistreni. Ei au plecat cu tot cu maşinile lor după ce directorul fabricii de ulei din Bender le-a spus, în română, deşi până atunci vorbiseră doar în rusă, să plece şi să termine cu scandalul. Totuşi nu au încărcat maşinile, sfătuiţi atât de poliţia din Bender cât şi de ambasadă, de teamă ca nu cumva transnistrenii să îi acuze că fură marfa.
„Acum nu mai vreau decât să ajung acasă, să fac o baie. Stau cu teamă de atâtea zile. Am dormit în maşini. Nu aveam voie să ieşim decât câteva zeci de minute, şi nu toţi, doar câte unul-doi, şi trebuia să ne întoarcem imediat”, a spus Paul Petrea, unul dintre cei patru şoferi întorşi acasă.
Deşi un comunicat al MAE arată că muncitorii români şi maşinile lor au plecat din fabrica transnistreană după ce firma română şi-a îndeplinit datoriile contractuale, partea română neagă asta.
„Noi nu am mai dat niciun ban din cei 240.000 de dolari pe care ni-i cereau ca să elibereze şoferii şi maşinile. Nu aveam de ce. Ei ne sunt datori, noi deja plătiserăm marfa”, spunea Ion Olaru, consilierul juridic al firmei gălăţene unde erau angajaţi muncitorii blocaţi în Transnistria. Firma gălăţeană va acţiona pe calea justiţiei pentru a-şi recupera marfa.
Calvarul a început pe 4 martie
Totul a început când cei patru şoferi au fost trimişi cu maşinile goale să încarce materie primă de la o fabrică din Chişinău. Cu această fabrică, firma gălăţeană avea de mult relaţii, ba chiar fabrica moldoveană le datora şi 80.000 de dolari.
„Firma din Chişinău, fabrica unde aveam noi relaţii şi cărora le-am plătit o garanţie de 80.000 de dolari, ne-a trimis o adresă şi ne-au spus să venim să luam marfa. De acolo, însă, au redirijat şoferii către Bender, aflată sub ocupaţia forţelor separatiste din Transnistria. Odată ajunşi acolo, oamenii nu au mai avut voie să plece. Noi nu avem nicio datorie către acesată fabrică din Bender. Dar nici către cea din Chişinău. Oamenii au rămas fără acte şi mâncare. Ne-au cerut întâi 80.000 de dolari, apoi 150.000 de dolari apoi 240.000 de dolari. Dar pentru ce? Noi nu avem cu ei niciun contract. Avem cu firma din Chişinău care ne-a trimis la ei. Iar cei de la Chişinău au recunoscut că nu le datorăm nimic. (...) Poate ar fi trebuit să verific mai bine firma, dar am zis că nu sunt firme fantomă. Am înţeles de la poliţia din Chişinău că ar fi firme fantomă”, ne-a povestit vineri Maria Poclid, directorul import-export al firmei gălăţene care a avut oamenii sechestraţi în Bender.
