Când urcă pe catarg la Olimpiade sau alte întreceri sportive, parcă ne creşte inima, oriunde am fi. Când soldaţii noştri se întorc acasă de prin teatrele de luptă şi Drapelul tricolor flutură din nou, iar nu ai cum să nu fii măcar un pic emoţionat. Îl mai admirăm la diverse vizite oficiale sau când, întâmplător, tricolorul ne salută de pe catargul unei nave în cine ştie ce mare sau ocean al lumii. Ieri a fost însă ziua lui, Ziua Drapelului. Cu asaltul informaţiilor despre cazul Năstase, cu neîntreruptele contre între Ponta şi Băsescu pe tema plecării la Bruxelles şi printre ştirile deloc bune care prevestesc colapsul financiar al Uniunii, câţi dintre noi au mai avut oare timp să se gândească că ieri a fost Ziua Drapelului? Sau cu problemele vieţii de zi cu zi, cu ratele şi lipsurile ori boala. E oare de condamnat că mulţi dintre noi am uitat de Drapel? Ce-i drept, la nivel de ceremonie asta nu s-a uitat. Mai peste tot, şi evident şi la Galaţi au avut loc scurte manifestări. La Galaţi, un program dat peste cap de iminenţa ploii a lăsat câţiva doritori de a vedea ceremonia drapelului cu ochii în soare, deoarece totul se decalase. Am spus câţiva, deoarece nu trebuie să vă închipuiţi că sute de oameni ar fi vrut să asiste la ceremonie. Până la urmă, însă, nu asta contează. Pe lângă manifestările ce ţin strict de ceremonie, în oraş şi cred că şi în alte părţi nu am văzut prea multe steaguri fluturând la geamuri. Acum, nu cred că e cazul să picăm în extreme, cum fac americanii la care drapelul ajunge ca imprimeu şi pe bermude. Dar o dată pe an probabil că Drapelul nostru ar merita ceva mai multă apreciere decât o seacă şi simplă suită de ceremonii. Nu zic că autorităţile ar trebui să facă mai multe; până la urmă au marcat momentul. Problema e că, din păcate, cei mai mulţi dintre noi ori au uitat că azi e ziua drapelului, ori nici nu au ştiut deloc asta. Excepţie fac câţiva copii care, aduşi direct de la şcoală de către profesori, cred, mai mult decât din propria voinţă, nu numai că nu au uitat, dar chiar ştiau şi ce semnifică culorile drapelului. Oare câţi dintre noi îşi amintesc, fără a da un search pe Google, că roşul ca al sângelui vărsat arată Frăţia, că galbenul ca al ogoarelor vara semnifică Dreptatea, iar albastrul ca al cerului Libertatea? Din păcate, cred că prea puţini. Spun din păcate pentru că până la urmă, răbdare să ai să reciteşti toată istoria Drapelului României. De la începuturi şi până acum. E ceva care ne defineşte ca naţie, istoria Drapelului se confundă cu istoria noastră ca neam şi, dacă în restul zilelor suntem prinşi cu altele, măcar într-o zi, cea a Drapelului, să avem curiozitatea şi răbdarea de a rupe câteva minute ca să citim pe scurt şi să ne reamintim ce am învăţat la şcoală despre Drapelul nostru.
