Zâmbeşte! Asta e lumea în care trăim!

Viaţa ne rezervă adesea surprize la care nu ne aşteptăm. Dacă mă gândesc bine... ne-am obişnuit să spunem asta adesea, deşi eu ştiu că e un pleonasm. Surpriza este ceva neaşteptat, deci... În fine, e bine ca din când în când să uităm să ne mai scremem pentru a fi mai catolici decât Papa. Mai bine ne-am strădui să fim mai buni, mai oneşti, mai deschişi, mai darnici... Cârcotaşi sunt cât lumea, nu avem a ne teme de dispariţia lor decât, poate, odată cu sfârşitul omenirii. În fine... ziceam de surprizele pe care ţi le rezervă viaţa. Da, din când în când soarta îţi rezervă ceva care să te facă să reanalizezi totul: pe tine, pe cei din jur, ţelurile tale, trăirile, angoasele, zbaterile... De obicei aceste surprize nu sunt plăcute. Poate pentru că noi ne-am obişnuit să sperăm mereu să ni se întâmple ceva bun. Atunci când ni se rezervă o surpriză plăcută, o luăm ca atare, dar ne bucurăm mai puţin, uităm să apreciem la justa valoare faptul că ni se întâmplă ceva bun. Dimpotrivă, atunci când ni se întâmplă să avem parte de o surpriză neplăcută, e chin şi jale, ni se pare că toată lumea e împotriva noastră, că Universul însuşi a ajuns să comploteze pentru a ne face nouă rău. Nu suntem obişnuiţi să privim atent înăuntrul nostru şi să vedem dacă nu cumva toate se întâmplă din vina noastră, pentru că undeva am greşit. De obicei dăm vina pe alţii, ba chiar pe Divinitate. Cel mai bun exemplu: viaţa Oanei Zăvoranu.
Nu am urmărit cu atenţie cazul cu vrăjitoarele care au împânzit ziarele şi ecranele televizoarelor. Am fost mult mai interesată de lucruri care ţin de mine, de cei dragi, de casă, de sărbătorile care stau să vină... Aşa că nu m-aş hazarda să-mi exprim o opinie vizavi de cazul în speţă. Nu ştiu cine are dreptate şi cred că tot ceea ce se spune, de o parte sau alta, conţine şi adevăr şi minciună. E vorba şi de făţărnicie şi interes... Ceea ce sunt convinsă că s-a întâmplat este faptul că Oana Zăvoranu s-a dus la vrăjitoare de bunăvoie, că a dat bani - mulţi, dar nu atât cât spune - şi că vrăjitoarele au „ghicit-o” şi au catalogat-o drept „vacă bună de muls”. Atât Oana cât şi vrăjitoarele au greşit, deci să plătească, fiecare pe măsura greşelii. Ceea ce m-a făcut să îmi îndrept atenţia către cazul acesta nu a fost faptul că e vorba de Oana Zăvoranu. Nici faptul că e vorba de nişte vrăjitoare săltate din castele cu mascaţii. Ceea ce mi s-a părut demn de atenţie e faptul că o fiinţă umană pe care Dumnezeu a „cadorisit-o” cu frumuseţe, sănătate, un pic de talent şi o familie cu ceva „cheag” se poate coborî atât de jos pentru bani şi putere. Să ajungi la vrăjitoare pentru a cere moartea mamei care nu-ţi dă bani cu lopata pentru că te ştie cât eşti de cheltuitoare... Să ajungi să ceri Diavolului moartea tuturor celor care îi stau alături mamei tale, în timp ce tu o denigrezi peste tot... Să ajungi să ceri ca Diavolul să-ţi subjuge bărbaţii pe care ţi s-a căşunat...
Eu cred că Oana ar trebui să-şi retragă plângerile pentru înşelăciune. Poate că Mărioara Zăvoranu nu e moartă, dar e bolnavă. Poate că Tudy nu e sub papucul ei, dar a fost, pentru o perioadă. Totuşi, măcar una dintre „rugile” Oanei s-a îndeplinit: Diavolii au pus stăpânire pe ea, îi are în ea. În alte vremuri, ar fi fost arsă pe rug alături de Vanesa, Melisa şi tot neamul lor. Astăzi le-am făcut vedete. Şi, culmea, ni se pare normal!