Jumătate de ţară în apă, altă jumătate, peste care acum nu a venit prăpădul apelor, se întreabă ce taxe mai mari va plăti, iar unii, probabil nu mulţi, se întreabă ce este cu aşa de mult aşteptatele candidaturi. Din păcate, nu ştiu cum se brodesc lucrurile, dar de fiecare dată când se iau măsuri antipopulare se întâmplă ceva cu un mai mare impact emoţional. Vin nişte arestări de NUME sau se întâmplă calamităţi naturale de aproape poţi să crezi că cei care iau antipopularele măsuri îşi dau în bobi. Nu de alta, dar altfel cum aş putea explica faptul că mai mereu ceea ce este rău sau neagreat de populaţie se propune sau chiar se impune în timp ce atenţia publică este îndreptată, cu bună dreptate, în altă parte. Aşa că, după fiecare mare nenorocire sau mare scandal, se întâmplă să ne mai trezim cu altă nouă măsură care fie ne goleşte buzunarele, fie ne limitează drepturile.
Revenind la ceea ce se întâmplă în aceste zile, aş putea spune că într-un fel ne-am fi putut aştepta la toate. Inclusiv la inundaţiile care acum fac prăpăd în vestul şi sud-vestul ţării. Asta pentru că niciun moment în ultimii ani, deşi anual ţara asta are inundaţii de spui că sunt făcute după calendar, nu s-a luat măsura refacerii sistemului de diguri. Sau dacă s-a făcut, mai degrabă s-a pus în practică repararea unor diguri decât construirea altora noi. Iar felul ăstă de a trata lucrurile nu face decât să perpetueze nenorocirile care pică asupra populaţiei ce nu este protejată de diguri. O să spuneţi că ştiţi destule cazuri în care sunt construite case chiar în albiile mai mult sau mai puţin secate ale râurilor. Din păcate, dacă odată s-a făcut o greşeală, se pare că este greu ca ea să fie reparată, iar lucrurile nu merg decât din rău în mai rău. Le este evident greu şi oamenilor să îşi mute gospodăriile în alt loc, chiar dacă acela ar fi mai sigur, pentru că mulţi nu îşi permit să o ia de la capăt în altă zonă. Şi atâta vreme cât oamenii nu pot să aibă o oarecare susţinere de la stat pentru a face aceste modificări şi nici diguri nu se construiesc, situaţia se va perpetua. Este destul să te gândeşti că din 2010 încoace, de când Dunărea era să intre în oraş, nu s-a construit mult promisul dig în zona Căpităniei. Am avut noroc că până acum vremea a ţinut oarecum cu noi. Dar sunt sigură că în altă situaţie similară cu 2010 se va recurge la digul de saci, din nou. Şi într-o ţară şi aşa dată peste cap de urgii, dezinteres şi taxe mari, aproape că nu îţi mai pasă cine va candida, unde şi cum. Nu de alta, dar lucrurile par a fi la fel.
