Degeaba au ieşit săptămâna trecută românii din diaspora pe străzile din Londra, Viena, Madrid şi cine mai ştie de pe unde, cerând ca la turul doi să se ia toate măsurile necesare pentru a li se asigura dreptul la vot. Degeaba au protestat şi românii din ţară în semn de solidaritate cu cei din diaspora. Ministerul Afacerilor Externe nu a găsit altă soluţie decât să facă liste cu 800 de oameni care vor pleca în secţiile de votare de peste hotare, chipurile mărind numărul personalului angrenat în secţiile de votare unde vor putea vota toţi românii. Şi încă o gogoriţă a MAE - cică vor simplifica documentele pe care trebuie să le completeze cei din diaspora înainte de a putea vota. Nu înţeleg de ce naiba nu măresc numărul secţiilor de votare sau de ce nu lasă secţiile de votare deschise până votează şi ultimul român? Probabil că le este frică să nu apară fraude, pentru că aşa e la noi, hoţului de hoţ îi este frică. Ponta şi Iohannis tot se feresc unul de altul, tot amânând confruntarea despre care se tot vorbeşte pe la toate colţurile. Până şi Băsescu le-a oferit o încăpere la Cotroceni în care să încapă ei şi câte cincizeci de susţinători de-ai lor, dar aceştia au refuzat, Ponta chiar cerându-i în mod special preşedintelui să stea departe de alegeri. În timpul ăsta, oamenii au cam început să se plictisească, am auzit chiar pe unii spunând că nici nu se mai duc la votare. Unii pentru că nu le-a ajuns în turul doi candidatul votat prima dată, alţii pentru că nu consideră pe nici unul dintre cei doi capabil să scoată ţara din sărăcie. Numai că atitudinea asta nu e prea corectă, votul chiar dacă nu este o obligaţie ci doar un drept, este totuşi o obligaţie morală, nu de alta dar neprezentarea la vot s-ar putea să ne aducă în fruntea ţării pe cel care nu merită. Până una-alta, după sondajele făcute pe reţelele de socializare se pare că Iohannis câştigă în fiecare zi în jur de 10.000 de susţinători în comparaţie cu Ponta, care adună doar în jur de 2.000. Săptămâna asta totul depinde de cum se arată fiecare în faţa alegătorilor, şi ce promisiuni mai au de gând să facă până la turul doi, de promisiunile astea depinzând viitorul lor, dar şi al nostru. Că vor rămâne doar promisiuni asta o ştim cu toţii, numai că aşa ne-am învăţat noi, românii, să visăm măcar frumos. Uite, de exemplu, visăm şi noi la un salariu mai mare, la taxe mai mici şi preţuri judecate după venitul fiecăruia, după buzunarul săracului, nu numai al bogatului. Căldura pe care ne-au dat-o chiar şi atunci când nu era absolut nevoie să nu mai fie o povară făcându-ne să trecem în fugă pe lângă avizierul blocului numai să nu vedem cum creşte datoria la întreţinere mai ceva ca aluatul de cozonac. Asta e, mai avem un strop şi scăpăm de Băsescu, numai să nu păţim ca în poveste şi să ne fie mai rău fără rău.
