Aşa cum obişnuiesc mulţi, am şi eu obiceiul ca aproape zilnic să pierd câteva zeci de minute pe reţelele de socializare. Mai văd ce fac prietenii de departe, dar şi cei de aproape, mai postez o poză, dau un like sau comentez pe ici,pe colo. Una peste alta, aş putea defini această activitate ca una relaxantă. De fapt aşa era până la campania electorală, când aceste reţele de socializare au devenit spaţiu de propovăduire politică al tuturor celor afiliaţi unor partide sau susţinători ardenţi ai unuia sau altui candidat. I-am suportat destul de uşor în primul tur. Dar, cum lupta se ascute pentru turul doi, şi susţinătorii sunt din ce în ce mai vehemenţi. Pot înţelege şi asta. Până la urmă este un spaţiu public, în care fiecare se manifestă cum îi stă în caracter, iar ceilalţi aleg dacă acceptă sau nu să asiste la elucubraţiile fiecăruia. Dar de la a face politică şi a încerca să arăţi tuturor cât de bun e candidatul pe care îl susţii sau cât de bou e adversarul până la a-i face idioţi, tâmpiţi, proşti sau a spune clar şi răspicat că cel care nu-ţi împărtăşeşte ideile politice este un om care nu gândeşte... e tare mult. De aceea am să spun clar şi răspicat, pe înţelesul tuturor celor care cred că deţin adevărul suprem, acesta fiind definit în persoana lui Ponta sau Iohannis, că prefer să fiu oricum şi chiar să fiu acuzată că nu gândesc decât să fiu înregimentată într-un partid sau unei idei, să răspund comenzilor unor caşaloţi cu aere de mârliţe care înoată când pe dreapta, când pe stângă, după cum se plimbă şi puietul bun de halit sau să port osanale unui candidat care toată viaţa lui a făcut politică doar ca să-i fie lui bine. Politrucilor de pe reţelele de socializare le spun aşa: vă pierdeţi prieteni vechi doar pentru că ei îndrăznesc să aibă alte orientări politice, vă pierdeţi parteneri de afaceri sau colegi de muncă cu care împărţeaţi un covrig zi de zi, doar pentru că e campanie electorală! Campania trece, iar cel ce va ieşi preşedinte nu va avea puterea constituţională şi nici voinţă personală să facă ceva pentru ca traiul vostru să fie mai bun. Iar după campanie, noi, ceilalţi, vă vom spune şi noi vouă că sunteţi idioţi, proşti sau că nu gândiţi când viaţa noastră nu va fi mai bună sau oraşul nostru mai dezvoltat pentru că acum candidatul pe care l-aţi susţinut e preşedinte. Politrucilor, nu uitaţi că există viaţă şi prietenie şi după campania electorală, iar cei pe care i-aţi jignit indirect impunându-le adevărul vostru s-ar putea să nu uite şi să nu ierte. Aşa o să vă treziţi că nu mai aveţi prieteni decât printre cei care vă susţin ideile politice, adică politruci ca şi voi. Încet, încet mediul politic vă va înghiţi cu totul şi vă va transforma după chipul şi asemănarea celor care vă conduc şi în băltoaca sordidă a politicii voi sunteţi doar nişte mârliţe cu aere de caşaloţi, iar noi, ceilalţi ne bucurăm să rămânem nişte idoţi apolitici. Şi da, vom vota pe cine vrem noi, fără să vă spunem vouă!
