27 DECEMBRIE 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App

De felul meu sunt o persoană calmă, ponderată, uneori exagerat de cerebrală şi de aceea n-am înţeles niciodată patima cu care se manifestă cei care nu au şi n-ar trebui să aibă nicio legătură cu staff-urile de campanie. Desigur, în cele din urmă toţi avem dreptul la un vot. Şi avem şi dreptul la opinie. Dar mai avem şi obligaţia la bun-simţ în exprimare, la deontologie şi la sinceritate şi cinste în ceea ce exprimăm şi aruncăm în spaţiul public. Ei... aici lucrurile au luat-o razna, din punctul meu de vedere.
Am început aceste rânduri dintr-o datorie morală. Am scris acum ceva vreme, după primul tur de scrutin, că sunt debusolată, că niciunul dintre cei doi candidaţi din al doilea tur nu m-a convins, deoarece, la o analiză făcută la rece, ambii au tare peste care e greu de trecut. Am promis atunci că voi explica ulterior cam unde-mi dă mie cu minus, adică ce le reproşez eu, alegătorul, celor doi. Azi e ultima zi de campanie şi, fiind ultima ediţie înainte de votul de duminică, ar fi fost ultima şansă să mă ţin de cuvânt. Ei bine, azi scriu aceste rânduri pentru a-mi cere scuze. Nu voi mai face analiza SWOT a celor doi candidaţi.
Am decis să realizez în această campanie două analize pornind de la istoria acestei ţări, de la cele şase runde de alegeri prezidenţiale post-decembriste. Înainte de primul tur am trecut în revistă candidaţii din 1992, 1990, 1996, 2000, 2004 şi 2009, cu scorurile obţinute şi prezenţa la vot a românilor. Pentru al doilea tur am pregătit o analiză a dezbaterilor dintre candidaţi. Am zis că e mai corect să prezint date exacte, fapte concrete şi statistici clare care pot oferi o imagine asupra a ceea ce a fost şi, poate, o lecţie pentru ceea ce urma să fie. Am făcut aceste materiale pentru mine, în primul rând, pentru că voiam să am un punct de plecare în cimentarea propriei mele opţiuni. Am făcut-o şi pentru că se simţea nevoia unor adevăruri gol-goluţe în noianul de invective şi minciuni. Cine a vrut să citească... a avut de unde citi. Cine nu...
Spuneam că am renunţat la a mai face publică analiza mea asupra celor doi candidaţi. Asta nu înseamnă că nu am făcut această analiză! Am făcut-o, însă am decis să nu o mai lansez în spaţiul public. Şi aceasta nu a fost singura decizie luată în perioada dintre cele două tururi. Cea mai drastică decizie şi cea mai greu de respectat, dar pe care nu o regret, a fost aceea de a renunţa la reţelele sociale, în special la Facebook. Profit de această ocazie pentru a le cere scuze prietenilor care s-au simţit ignoraţi. Pur şi simplu am luat o pauză de FB pentru că în ultima vreme devenise un spaţiu pline de negativism, în care invectivele erau aruncate fără jenă, fără control - nici măcar gramatical! - şi fără niciun respect faţă de interlocutori. M-au umplut de scârbă caricaturile, „glumiţele” de campanie şi atacurile la persoană. Oameni cu poziţii cheie în administraţie, unii la Bruxelles sau Strasbourg, profesori, doctori şi oameni de litere s-au întrecut în a arunca în spaţiul public minciuni scrise într-o limbă română ciunţită. Nimic nu mai conta, decât părerea lor şi lupta lor pentru susţinerea candidatului preferat de ei. România s-a rupt în două, diaspora a devenit masă de manevră, la fel ca jurnaliştii, care au uitat cu totul de deontologie. Analiştii politici şi-au uitat şi ei menirea şi au devenit strategi de campanie iar oamenii de rând s-au transformat din simpli votanţi în activişti de campanie. Asta am văzut eu pe FB până acum vreo zece zile. De atunci nu am mai văzut nimic. I-am urmărit doar pe cei doi candidaţi, oriunde s-au prezentat aceştia. Unul dintre ei va fi preşedintele meu pentru cinci ani, indiferent dacă-l voi vota eu sau nu.
Azi revin pe FB, pentru că acolo am şi prieteni buni, de care-mi e dor. Revin, însă, şi pentru că azi ştiu ce voi vota. Şi am luat această decizie fără a mă lăsa influenţată de cei care n-au avut altă treabă, 24 de ore din 24, decât să propovăduiască adevărul lor. Sper doar ca cel ales duminică să fie un preşedinte bun pentru toţi românii şi un preşedinte bun pentru România. Pentru România reală, nu cea zugrăvită halucinant în spaţiul virtual.


Articole înrudite