Pe mine unul nu mă mai miră nimic. Mai zilele trecute, când o mână de pensionari gălăţeni protestau prin Bucureşti, am auzit o bătrânică, evident pensionară, care îi spunea alteia că nu vede rostul să iasă şi ea în stradă, că şi aşa guvernanţii tot ce vor ei vor face. Şi că oricum, chiar dacă îi vor reduce pensia, ce vor face ceilalţi pensionari va face şi ea, adică va bea mai mult ceai seara, cu pesmet mult, îşi va cumpăra medicamente mai rar şi mai puţin, şi va aştepta liniştită să vină sfârşitul. Acum, nu am înţeles eu bine despre ce sfârşit era vorba, al ei ori al crizei. Oricum ar fi, chestia asta aduce a resemnare, a laşitate uneori şi, de ce nu, de multe ori a fi pus în faţa faptului împlinit, care te pune în imposibilitatea de a mai face ceva pentru a schimba ceva în viaţa ta sau a semenilor tăi. Protestăm, protestăm, dar se pare că tot degeaba, bani cheltuiţi aiurea din fondurile sindicatelor, bani cheltuiţi aiurea chiar şi din buzunarele protestatarilor, guvernul face ce ştie, ce vrea sau ce e pus să facă. Ba chiar uneori în bătaie de joc faţă de românul de rând, şi aici mă refer la atitudinea domnului Boc, care după ce a pus guvernul să-şi asume responsabilitatea pentru băgatul mâinii până la umăr în banii populaţiei, vine acum şi cu propunerea de remaniere a guvernului, adică să-i dea afară pe ăi de şi-au asumat răspunderea, pentru ca aceia ce vor fi numiţi în locul lor să nu mai fie vinovaţi de ce se va mai întâmpla până la sfârşitul anului sau chiar şi la anul. Măiii, nea Boc, mata vrei să-mi furi nebunul! Nu m-a mirat nici ce am văzut în acest weekend, marea petrecere mare, dezmăţ cum l-au numit televiziunile, la Complexul Peştera de la Moroieni. Păi oamenii ăia (bugetarii de la vârful Ministerului Agriculturii, că doar nu erau să fie prezenţi acolo portarul sau femeia de serviciu) erau acolo să discute timp de patru zile cum să pună agricultura pe picioare. Ce maşini, ce preţuri la cazare, ce nervi pe capul lor când şi-au dat seama că presa n-a dormit şi „i-a dat pe goarnă”, cum se mai spune, în faţa celor care nu cer altceva decât să nu se atingă nimeni de banii lor. Păi asta-i solidaritate pe timp de criză?
