Toată isteria asta paranoidă legată de suspendarea şi demiterea lui Băsescu ne dă dimensiunea exactă a nivelului, mai exact a subnivelului în care se găseşte societatea românească în general şi clasa politică, în special. Personal, nu îl agreez pe Băsescu, consider că rareori a avut atitudini comparabile cu ale unui şef de stat autentic, dar cred că intenţiile care stau în spatele demiterii lui sunt la fel de josnice ca şi unele dintre apucăturile lui. Ceea ce susţin este instituţia prezidenţială, decredibilizată în ultimul hal de mariner cu ieşirile lui rasiste, xenofobe, pentru că se poate crea un precedent extrem de periculos, pe care puţini îl anticipează. Dacă Băsescu este catapultat de la Cotroceni în urma referendumului, nu vom mai putea avea pe viitor un preşedinte de o culoare politică şi o majoritate în Parlament de o cu totul altă culoare. Şi asta pentru că, oricând, majoritatea se poate enerva şi îl poate suspenda pe şeful statului. Desigur, se poate spune că Băsescu este excepţia, că modul în care şi-a aservit Guvernul şi celelalte instituţii ale statului nu va putea fi repetat de nimeni niciodată, dar cert este că va exista posibilitatea suspendării, tentaţia. Şi ştiţi ce se spune despre tentaţie... Şi referendumul este cu două tăişuri, deşi şansele sunt clar de partea USL-ului, însă Băsescu păstrează o infimă şansă de a se salva. Depinde de el dacă va reuşi să o speculeze la maxim. Dacă va merge pe cartea aroganţei şi va plusa, cum a făcut şi în Parlament, unde le-a propus parlamentarilor ca românii să fie întrebaţi şi despre Parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300, războiul e pierdut. Dacă va merge pe recunoaşterea, cel puţin în parte, a greşelilor din trecut şi va juca cartea abuzului USL-iştilor, atunci e posibil să mai aibă o şansă. O mică şansă aş putea spune, ţinând cont de dramele care s-au consumat în multe familii din România după reducerea salariilor, a alocaţiilor pentru copii. Oamenii s-au văzut puşi în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile, de a nu mai avea ce pune pe masă şi de aceea cred că vor vota în primul rând cu inima, iar asta înseamnă ca Băsescu să plece. Preşedintele este victima propriilor decizii, dar ce mă enervează cel mai mult este că ne-a atras în acest război inutil şi pe noi, cetăţenii, deşi scopul lui la Cotroceni era cu totul altul. A vrut să fie un preşedinte jucător, însă nu i-a păsat prea mult că, în felul acesta, calcă în picioare principii elementare ale democraţiei şi separaţiei puterilor în stat. În ciuda încălcărilor grosolane ale legii, nu pot fi de acord ca prin aceleaşi metode să fie debarcat de la Cotroceni. Pentru că dacă acest lucru s-ar întâmpla, la următorul ciclu electoral ne-am trezi că pedeliştii vor repeta scenariul cu şi mai multă încrâncenare, într-un război fără sfârşit, făcut pe banii şi nervii cetăţenilor. Îmi doresc ca la referendum românii să voteze pentru viitor, chiar dacă asta înseamnă menţinerea unui şef de stat în funcţie, care nu s-a comportat nici pe departe aşa cum se aşteptau cei care l-au votat pentru două mandate.
