Ne aflăm sub spectrul grevelor şi a protestelor de tot soiul. Pensionarii, bugetarii, mămicile, dar şi cei ce se simt nedreptăţiţi ies în stradă ca să-şi strige nemulţumirile. Pentru câtă jale va fi în ţara asta după ce se vor aplica măsurile, sincer, mie mi se par cam puţini cei care ies. Probabil, după ce-şi vor vedea cupoanele mătrăşite, la fel şi fluturaşii de salarii, vor începe să comenteze, deşi va fi cam târziu... Până atunci mai aşteaptă probabil să vadă ce-i cu moţiunea asta, poate trece, şi dacă nu, urmează Curtea Constituţională... Interesant este că nici măcar cei care fac parte din aşa zisa „gaşcă portocalie” nu au vreo dorinţă ca aceste măsuri să fie implementate, şi este de înţeles de ce. Măsuri mai nepopulare ca astea nu s-au luat niciodată de douăzeci de ani încoace. Toată lumea s-a obişnuit cu binele de la buget. Ca la noi, la nimenea. Dacă în statele civilizate, lumea fugea de la buget către sistemul privat pentru că acolo se jongla cu salarii mari, în Românica era considerată o victorie obţinerea unei slujbuliţe la stat. Dacă la patron nici nu pui problema să nu munceşti pentru salariul primit, ba mai bagi şi ore suplimentare să nu-i vină ăluia în cap ideea că stai degeaba pe banii lui, la buget mai merge un solitaire, o cafea, o bârfuliţă, mai plimbi nişte acte, ca să treacă ziua mai repede, nu de alta... Era o dulce acalmie până să vină măsurile astea, care le-au dat programul peste cap duducuţelor şi lorzilor de prin instituţiile statului. Îi auzi cum strigă că nu se poate trăi cu salariul minim... Serios?!! Dar şi-au pus vreodată întrebarea în toţi anii ăştia buni pentru ei, când au dat şpagă să intre în posturi la buget, câte zeci de mii de persoane din România îşi cresc copiii din salariul minim? Nu... Pentru că dacă şi-ar fi pus această întrebare ar fi fost atenţi la ceea ce se întâmpla în jurul nostru nu mai departe de anul trecut. Dau un exemplu minor: când sindicatele strigau că se închide UCC-ul şi asta înseamnă moartea oraşului, nimeni n-a catadicsit să ridice ochii... Era un semnal de alarmă. Când un asemenea colos care hrănea PIB-ul României începe să ne dea cu flit şi să închidă porţile, asta însemna şi pentru bugetari că dispărea o bună parte din banii care se duceau în salariile lor. A făcut cineva scandal? A ieşit vreo autoritate publică să strige crima care se executa? Nup!!! Păi şi atunci?! Ne merităm soarta... Eu le acord credit doar pensionarilor, din punctul meu de vedere nu ai voie să le reduci pensiile şi aşa foarte mici, dar pentru bugetari n-am nicio milă. Să iasă acum să-şi ducă lupta, dar de la mine, cel care lucrează de ani buni la privat, n-au niciun sprijin.
