Povestea cu câinii comunitari sau maidanezi, cum vreţi să le spuneţi, trebuie să aibă un final, iar după ce fel evoluează lucrurile, nu cred că va fi unul fericit pentru patrupede. Spun asta în contextul ultimei întâmplări, tragice de altfel, ce s-a soldat cu moartea unui om al străzii în Bucureşti, cam în aceeaşi zonă în care a fost sfâşiat un copil nu cu mult timp în urmă. Este o chestie repetitivă, ce arată dezinteresul mai mult decât evident al autorităţilor faţă de această problemă, care timp de zeci de ani nu a fost tratată la modul serios. Sunt un iubitor de animale, dar ce se întâmplă în momentul de faţă este o problemă ce ţine de siguranţa publică. Codul Penal pedepseşte tâlhăria, adică atacul violent asupra unei persoane iniţiat cu scopul de a o deposeda de bunuri sau bani, dar nu şi vătămarea corporală provocată de atacurile câinilor maidanezi. Abia când victima moare în urma rănilor provocate de muşcături se poate face o punere sub acuzare pentru ucidere din culpă, pentru că pentru vătămare corporală din culpă nu prea am văzut să fie trimis cineva în judecată. Am amintit toate aceste lucruri pentru a scoate în evidenţă câteva stări de fapt. Aşa-zişii iubitori de animale au învăţat să folosească legea aşa cum înţeleg ei de cuviinţă, într-un mod răstălmăcit, adoptând doar pe hârtie patrupedele, pentru a le elibera apoi în exact aceleaşi locuri de unde le-au ridicat. În ignoranţa lor ei cred că salvează viaţa câinilor, punând însă în pericol sănătatea sau chiar viaţa locuitorilor comunităţii respective. Când se întâmplă o tragedie de genul celor enumerate anterior, toţi câinii din zonă sunt adunaţi şi eutanasiaţi, devenind astfel victime colaterale în acest conflict absurd. Ce mă enervează cel mai mult este insistenţa cu care aceşti aşa-zişi iubitori de animale încearcă să te convingă că tu, trecătorul, este vinovat că ai fost muşcat de câini pentru că nu ştii să te porţi cu ei, nu ştii să le vorbeşti, iar şirul acestor motive absolut tembele poate continua la nesfârşit. Este de neînţeles cum o acţiune ce poate fi destul de uşor coordonată şi dusă la bun sfârşit, respectiv strângerea de pe străzi a maidanezilor şi împiedicarea altor patrupede să le ia locul, s-a transformat într-o problemă mai complicată decât impozitul forfetar. Ori cei care se ocupă de asta sunt incompetenţi, ori nu se doreşte rezolvarea ei, ori ambele variante sunt adevărate. Sunteţi liberi să alegeţi. Cert este că unii dintre noi nu mai au răbdare să aştepte până se trezesc autorităţile din inerţie. Cei care au copii nu pot sta cu inima la gură ori de câte ori micuţul iese afară să se joace cu prietenii, de frică că ar putea fi muşcat, sluţit sau chiar omorât de câini. Şi atunci fac ce a făcut un vecin de cartier, când copilul i s-a plâns că a fost fugărit de câini în faţa blocului. I-a omorât pe toţi pe care a putut să pună mâna şi, deşi nu sunt de acord cu aşa ceva, nu pot decât să remarc că vina le aparţine în egală măsură autorităţilor locale, dar şi celor care fac ce îi duce capul în materie de protecţie a animalelor, punând în pericol viaţa semenilor lor.
