Echipe de poliţişti, echipe de oameni din administraţiile publice locale sau cine mai ştie ce alte echipe desemnate să efectueze mini-recensământul lui Ponta, toate astea costă, şi nu costă un leu doi, costă o grămadă de bani care de unde naiba să fie plătiţi, dacă nu din buzunarele noastre? Dacă referendumul a costat vreo sută de milioane de lei noi, oare cât o costa să trimiţi timp de douăzeci de zile, mai ales pe căldurile astea, echipe de oameni care să umble din uşă-n uşă, din poartă-n poartă, întrebând care mai trăieşte, sau nu, din cei aflaţi pe listele de votare sau care şi-a tras domiciliu stabil prin străinătăţuri? Useliştii încă mai speră că dacă Curtea Constituţională nu va valida referendumul, poate în al doisprezecelea ceas Băsescu va ţine cont de voinţa celor şapte milioane şi ceva de români care au votat împotriva lui şi va accepta să demisioneze. Speranţe deşarte după părerea mea, nu de alta dar l-am auzit cu toţii pe Băsescu când îi avertiza pe uselişti că după mini-recensământul lor vor avea parte de mari surprize. După părerea domniei sale, una dintre surprize ar fi aceea că de la referendum şi până când se va termina recensământul mulţi tineri vor fi împlinit vârsta de 18 ani, deci vor trebui trecuţi pe listele celor cu drept de vot şi că numărul acestora este cu mult mai mare decât al celor care au murit între timp (unii de supărare că a rămas Băsescu, cine ştie?). De parcă domnul Băsescu ar avea o situaţie clară, primită eventual de la porţile cimitirelor sau de pe la Evidenţa Populaţiei. De fapt, cred că oamenii puşi să facă acest mini-recensământ vor fi instruiţi să facă socoteala la data referendumului, nu de alta dar măcar pentru a-l putea linişti pe al nostru preşedinte suspendat. Oricum, duminică l-am văzut cu toţii pe Băsescu care deşi zâmbăreţ ca întotdeauna, deşi cu glume (sau acuzaţii mascate) la adresa celor din mass-media, a ieşit în faţa televiziunilor şi, după ce a rugat să nu fie întreruptă apariţia sa pe toate posturile, a vorbit preţ de câteva minute ceva despre ”mama legilor”, adică despre Constituţia României, a citit niscaiva pasaje de prin legile electorale, explicându-ne nouă, românilor, cum se alege şi cum se demite un preşedinte la noi în ţară. Asta-i chiar culmea, oare românii când merg la vot se duc aşa, ca oile, fără să ştie la ce se-nhamă? Una peste alta, discursul domnului preşedinte suspendat a avut caracterul unei nebuloase, nefăcând altceva decât să ne arate că sub zâmbetul lui şiret se ascunde totuşi multă, multă nesiguranţă. Ceilalţi, cei pe care Băsescu nu încetează să-i acuze de lovitură de stat, în loc să se mai ocupe şi de alte chestii pe care le tot promit, uite că se ţin ca scaiul de capul bietului om, în timp ce noi, cu ochii la ei, nici nu mai băgăm de seamă că preţul la ulei a crescut uşor, că va creşte şi preţul la pâine uşor (deh, de vină e seceta) şi când vor aplica ei TVA-ul ăla scăzut ne vom pomeni că le cumpărăm tot la preţul de azi.
