Distractiv weekend-ul care tocmai s-a încheiat. Distractiv, pasional şi intens. A stat sub deviza implacabilului – Totul sau nimic!
Nu m-am culturalizat prin Noaptea Muzeelor la expoziţia figurilor de ceară de la Ştiinţele Naturii (deşi circulă o povestioară despre faptul că una dintre figurinele reprezentând un om de ordine postat la parter ar fi fost salutată de către angajaţi în prima dimineaţă în care au văzut-o) ori la Drumul cânepii mutat de la Muzeul Satului la sediul Centrului Cultural.
M-au impresionat însă până la lacrimi - chiar şi eu pot avea uneori sentimente - cuvintele şi mai ales lacrima preşedintelui. Traian Băsescu a făcut apel la oponenţii lui Boc să rămână în partid şi după ce vor fi înfrânţi. Preşedintele ţării a făcut o paralelă între 2001 şi prezent, apăsând pedala emoţională. După zece ani, şi-a declarat regretul privind plecarea lui Petre Roman din partid, căruia i-ar fi întins mâna, dar a primit răspunsul spatelui întors, la momentul în care i-a făcut vânt de la conducerea partidului.
Rezultatul înregistrat pentru preşedinţia PDL a fost cel previzibil. Uimitor ar fi fost să câştige Blaga. Însă echipa premierului chiar a trebuit să muncească pentru a câştiga alegerile. Regizată sau nu, confruntarea dintre cei doi vechi lideri a dat bine la imaginea partidului, deoarece fotoliul preşedintelui nu a mai fost disponibil unui singur candidat, situaţie repetată obsedant la alegerile din fiecare filială judeţeană din ţară.
Dacă acest mic puseu de mocratic va fi urmat sau nu de izolarea criticilor politicilor partidului ori urmărirea lor legată de afaceri dubioase sau relaţii extraconjugale este o chestiune pe care o vom constata în perioada viitoare. Vor aştepta actualii pierzătorii ca învingătorii din partid să piardă electoratul român la viitoarele alegeri pentru a-i mazili atunci? Şi acesta este un răspuns al viitorului.
Eventuala inversare a situaţiei şi câştigarea preşedinţiei de Vasile Blaga ar fi putut bulversa niţeluş electoratul. Însă, prin menţinerea acestei formule la conducerea PDL, partidul îşi urmează destinul.
Simpatică a fost francheţea invitaţiei liderilor USL avansată perdanţilor portocalii în faţa camerelor de luat vederi. Echipa lui Blaga trebuie să decidă încotro înclină talerul conştiinţei politice – spre rămânerea în partidul pe care îl iubesc sau spre poporul sărăcit prin măsurile guvernului şi ale premierului pe care l-au criticat în competiţia internă.
Apoi avea să vină seara atât de importantă pentru microbiştii gălăţeni supăraţi încă de dinaintea începerii meciului, pentru că nu ajunseseră biletele şi la ei. Rezultatul meciului avea să aducă totul sau nimic. Victoria putea genera creşterea în sondaje a candidatului la fotoliul de primar al urbei, Maius Stan, sau căderea abruptă şi crâncenă a acestuia, căci microbiştii pasionali puteau adăuga la supărarea nevizionării meciului în tribune şi pe cea a pierderii primului loc în clasamentul naţional. La ora la care citiţi aceste rânduri aveţi şi răspunsul.
