Consecinţa directă a circului la care am asistat în ultimele săptămâni este legată şi de faptul că prea puţin tineri se implică în politică, cel puţin la modul serios. De peste 22 de ani vedem aceleaşi feţe de tristă amintire, fie că vorbim de Bucureşti sau provincie. Aceste personaje continuă să ne intoxice cu poveşti nemuritoare din perioada lor de glorie de mult apusă, blocând accesul tinerilor care chiar ar avea ceva de spus în politică şi ar mai şi face câte ceva pentru cei care îi plătesc. Asta este, de fapt, adevărata problemă a României: imposibilitatea tinerilor de a accede la funcţii publice. Desigur, vorbesc de tineri pregătiţi, responsabili şi nu de protejaţii unor baroni locali, care nu ştiu nici cum îi cheamă. Mai este o specie de aşa zişi politicieni, cei care văd politica doar ca pe o oportunitate de a-şi trage contracte cu statul. Dau bine la televizor, sunt întotdeuna la patru ace, cum se spune, dar nu îşi văd decât propriul interes şi aşa cetăţeanul ajunge să fie şi mai mult furat. Discutam deunăzi în emisiunea mea cu un politician local despre tinerii din politică şi îmi spunea, oarecum surprinzător, că este dispus să facă pasul înapoi şi să lase tinerii în faţă. Este un început, un prim pas atât de necesar societăţii de astăzi, dominată de resentimente faţă de cei care îndrăznesc să aibă o opinie contrară lor. Nu este însă suficient. Dacă vor fi doar aruncaţi în faţă, fără să fie şi susţinuţi politic, nu am făcut nimic. Actuala clasă politică ar fi trebuit de mult să înţeleagă că guvernarea României nu înseamnă doar rotaţia cadrelor de partid la fiecare ciclu electoral, de la director până la femeia de serviciu, pentru că ăsta e cretinism în formă pură. Ne-am dovedit de atâtea ori limitele în materie de democraţie şi cred că ar fi cazul să înţeleagă, deopotrivă, societatea civilă şi clasa politică că aşa nu se mai poate. Fără promovarea tinerilor de valoare pe funcţii publice şi menţinerea lor cel puţin până când vor fi reuşi să îşi pună în practică proiectele, nu vom face altceva decât să supravieţuim, fiecare cum poate, iar de asta cred că ne-am săturat cu toţii. Un prieten foarte bun, masterand în Franţa, a fost convins de apropiaţi să se reîntoarcă în Galaţi, în speranţa că va avea un trai cât de cât decent şi va fi aproape de familie. Mare greşeală! A dat concurs şi s-a angajat pe un post de conducere la stat, iar când a prezentat primul său raport, cu privire la situaţia financiară reală a instituţiei în care lucra, şeful său i-a spus să schimbe datele. Pentru că a refuzat să o facă, a fost concediat, evident i s-au găsit motive. Şi-a dat seama că este pierdere de vreme şi s-a reîntors în Franţa, unde lucrează în prezent la o companie farmaceutică privată, pentru 2.500 de euro pe lună. Ocazional, mai este chemat să muncească şi câte o zi în weekend, pentru care este plătit suplimentar şi, în plus, compania îşi cere scuze pentru că i-a disturbat viaţa de familie. Asta este diferenţa între o naţie care îşi respectă valorile şi una la care primează oportunismul politic, nepotismul şi corupţia.
