Dacă ar fi să fac o listă a lucrurilor care mă umplu de indignare, cred că nu mi-ar ajunge o zi să le scriu. De asta - sau din alte câteva zeci de motive - nu mi-am propus niciodată să fac o astfel de listă. Din când în când, însă, punctez un motiv de indignare sau un lucru care mi se pare cel puţin aiurea. Astăzi, de exemplu, voi scrie câteva rânduri despre cât de proşti ne cred unii pe noi, cei de rând, adică cei care nu deţinem vreo putere în stat sau nu trăim din învârteli cu statul. Astăzi voi vorbi, concret, despre Mişcare Populară.
Pentru început, aş vrea să punctez că eu consider actuala societate românească o mocirlă în care câţiva oameni cu bun simţ se zbat să reziste tentaţiei de a fi asemeni turmei. Doar extrem de puţini rezistă, pentru că tentaţia e foarte mare. În toate păturile sociale există elemente care ar putea da tonul unei revoluţii morale şi structurale, dar nu au curaj sau nu li s-a ivit prilejul potrivit de a face un pas decisiv. Ca mine gândesc, probabil, foarte mulţi. Asta a intuit, cred, şi unul dintre strategii lui Traian Băsescu.
Eu am spus dintotdeauna că Băsescu nu se poate retrage din viaţa politică decât cu mâinile pe piept. E genul de om care a condus toată viaţa lui, căruia i s-au supus toţi bărbaţii care i-au ieşit în cale şi pe care l-au slugărit toate femeile care i-au intrat în vizor, începând cu suava Maria, soţia care nici astăzi nu înţeleg cum l-a suportat. Dar asta e altă discuţie. Revin la neputinţa lui Băsescu de a renunţa la putere, sub orice formă ar fi ea. Ei bine, intuiţia mea a fost corectă. Băsescu nu se va retrage la Vila Dante pentru a-şi petrece bătrâneţile, ci va transforma Vila Dante în cartierul general al unei armate care îl va face pe „El Marinero” din nou ceea ce a fost cândva şi chiar ceva mai mult. Acum câţiva ani, când am aflat de înregistrarea „Mişcării Populare” de către Ioana - fiica lăsată strategic departe de politică, pentru a fi utilizată doar la nevoie, aşa cum s-a şi văzut cu ocazia referendumului - am avut confirmarea: Băsescu şi-a pregătit minuţios revenirea cu mult înainte.
Şi iată că s-au făcut primii paşi pentru Mişcarea Populară. Cine crede că aceasta este o fundaţie este mai naiv decât prevede legea. MP este doar o momeală pentru cei de care vorbeam mai înainte, pentru cei care au vâzut cum se distruge această societate dar nu au participat la demolare, ci au stat pe margine, sperând într-o minune. Pe aceştia îi va atrage Băsescu prin MP, precum hârtia de muşte (ştiţi, benzile acelea lipicioase de care se prind letal insectele naive!). Ei bine, aceşti oameni curaţi, nemânjiţi de rahatul din politică, care n-au făcut altceva decât să înveţe, să muncească cinstit şi să-şi întemeieze familii oneste vor fi cei pe care Băsescu îi va folosi pentru a atrage voturile celor mulţi şi proşti. Nu-i bai, că de la Revoluţie încoace această masă a fost manevrată de toţi şi pentru asta nu văd o soluţie. Adică o văd, dar nu e chiar democratică... iar asta e altă poveste. Ceea ce mă indignează pe mine este faptul că Băsescu şi clica lui ne consideră pe toţi proşti. Ne insultă tuturor inteligenţa. Eu, cel puţin, când îi văd pe cei de la televiziunile centrale cum se entuziasmează când vine vorba de MP, simt cum mă apucă dracii. Fraţilor, aţi înnebunit? Deschideţi ochii! Vă place de Băsescu? Foarte bine, urmaţi-l, dar pe faţă, nu pe ocolite, folosindu-vă de o fundaţie, mânjind şi acest concept, rezervat de regulă celor care vor doar să facă un bine gratuit. Transformaţi MP în partid, la naiba, nu mânjiţi numele FUNDAÞIE!
