Nu, nu este vorba despre vreun nou început, ci despre banalele şi extrem de enervantele semafoare din cetăţuia noastră. Nu o să vă vină să credeţi, dar zilnic gălăţenii îşi pierd ore din viaţă la semafoare, deşi nu ar trebui să se întâmple nici pe departe aşa ceva. Autorităţile locale şi cei de la Poliţia Rutieră au creat un sistem de un cretinism greu de descris în cuvinte. De pildă, pe strada Coşbuc semafoarele se fac roşu exact când şoferii ajung în preajma lor, de parcă ar fi comandate de la distanţă. Aşa se face că mergi 100-200 de metri şi faci o binemeritată pauză de jumătate de minut sau aproape un minut, depinde de semafor. Ideea era să fie asigurată fluidizarea traficului dintr-o grămadă de motive, cele mai importante fiind evitarea ambuteiajelor şi reducerea riscului de producere a unor accidente, ca să nu mai vorbim de pierderea inutilă a timpului. Nu o să vorbesc de oraşe de genul Barcelonei, unde toate semafoarele îşi schimbă gradual culoarea în verde, conform unui sistem bine pus la punct, ce permite maşinilor plecate dintr-o parte a metropolei să ajungă în cealaltă parte în mai puţin de 20 de minute mergând cu viteza legală. Din cauza aiurelii de care vă aminteam anterior, în Galaţi riscul de accidente a crescut cam cu 1000%, pentru că şoferii ştiu care este timpul pe care îl au la dispoziţie între semafoare şi gonesc cu 100-120 de kilometri pe oră ca să poată prinde culoarea verde. Este inutil să mai spun că dacă faci greşeala să pleci de la semafor imediat ce se face verde, rişti să fii pulverizat de unul dintre vitezomanii de care aminteam anterior. Ştiţi cât le-a luat nemţilor să pună la punct un sistem de fluidizare a traficului pentru orice oraş, orăşel sau metropolă din ţară? Trei ore. Cu asta cred că am încheiat orice discuţie legată de acest subiect. Dacă stai să te gândeşti, trebuie doar să calculezi în cât timp pot ajunge maşinile mergând cu 50 sau 60 de kilometri la oră de la un semafor la altul. Cât de greu poate fi? Ei bine, teribil de greu, cel puţin pentru autorităţile din Galaţi. Am făcut un experiment şi am constatat că poţi străbate strada Coşbuc în doar cinci minute mergând cu 60 de kilometri pe oră, după ora zece seara, când toate semafoarele sunt pe galben intermitent. La cât credeţi că se ajunge în timpul zilei? La 15 minute sau chiar 20, în funcţie de trafic. Dacă e nevoie să faci un drum dus-întors, ţi-ai irosit mai bine de jumătate de oră la semafoare. Situaţia este similară pe orice arteră semaforizată din Galaţi. Nimeni nu vorbeşte de situaţii aberante, cum ar fi să poţi circula prin oraş fără să prinzi vreun semafor pe roşu, dar nici să ajungi să te depăşească la pas orice trecător, care face o plimbare prin oraş. După 25 de ani de bulibăşeală în trafic, cred că ar fi cazul ca autorităţile din Galaţi să pună rapid la punct un sistem modern, care să elimine în primul rând această imensă pierdere de timp la semafoare. Asta înainte ca vreun elev de la un liceu de informatică să îi ridiculizeze cu un sistem de fluidizare a traficului creat în recreaţie.
