Viaţa trece pe lângă noi cu paşi de melc şi precum aceasta ne ducem parcă din ce în ce mai greu în spinare cochilia greutăţilor cotidiene. Din când în când mai avem şi noi câte o bucurie, cum a fost victoria naţionalei României în faţa Greciei, şi asta a semănat parcă cu o gură de ozon dată măcar iubitorilor sportului cu balonul rotund. Pentru ceilalţi, cei care n-au nici în clin, nici în mânecă cu activităţile sportive, evenimentul ăsta a trecut poate neobservat, lăsându-i indiferenţi. Ca de altfel şi zvonurile despre iminenta plecare a lui Piţurcă de la cârma naţionalei României, pe undeva, pe la arabi. Poate zvonurile astea ar fi putut deveni realitate doar în cazul unui eşec al românilor în faţa grecilor, dar aşa, Piţurcă nu cred că va face acest pas, probabil având şi el ambiţia de a califica echipa României la Campionatul European din 2016, pentru a nu lăsa în urma sa doar gustul amar al eşecului. În rest, ce bucurii să mai avem, doar asigurarea lui Băsescu că 99,9 la sută nu vom fi atacaţi de ruşi precum prezice Poroşenko, de parcă n-ar şti că şi rândul trecut când s-au pornit, ruşii s-au oprit tocmai la Berlin şi poate nu se opreau nici acolo dacă nu erau americanii. Mai e şi chestia aia a lui Tăriceanu care s-ar fi apucat de adunat semnături pentru suspendarea lui Băsescu până la primul tur al alegerilor prezidenţiale, de parcă ar fi uitat că s-a mai încercat treaba asta fără niciun rezultat şi uitând vorba aia din bătrâni care spune că ceea ce nu te omoară te face mai puternic. Probabil că tot în ideea asta se tot laudă şi Băsescu, pe unde se mai plimbă el, prin străinătăţuri, că va intra în campanie şi că are o mare putere de revitalizare. De revitalizare a cui oare, a sărăciei românilor care s-a acutizat în cei zece ani de guvernare, revitalizarea corupţiei pe care se lăuda că o va eradica? Sau a evaziunii fiscale a cărei dispariţie ar putea aduce la bugetul statului nişte bani frumoşi şi ar putea rezolva guvernanţilor multe dintre problemele legate de banii necesari pentru sănătate, pentru pensii sau pentru mărirea salariilor oamenilor? Până una-alta, autorităţile lui Băse şi ale lui Ponta se ocupă să-i amendeze pe cei care vând ţigări la bucată, de parcă marea evaziune acolo s-ar ascunde. Bine că s-a făcut calculul cam cât costă pe un părinte să cumpere pentru un copil rechizitele necesare începerii noului an şcolar, adică numai vreo două sute de lei. Asta în situaţia când alocaţia unui copil în România nu ajunge nici măcar la imensa sumă de zece euro faţă de alte ţări ale Europei unde această alocaţie pleacă de la două sute de euro în sus. Nu ştiu cum va fi de la anul, încolo, pe cine vom avea în fruntea ţării, dar parcă o schimbare ar fi binevenită şi poate că Băse nu va mai avea parte şi de al treilea mandat şi poate că nu vin ruşii pe la noi.
