Ne aflăm în plină campanie electorală şi eu, drept să vă spun, n-am înţeles nimic din programul de campanie al candidaţilor. E vorba de alegeri prezidenţiale şi miza, deşi pare uriaşă, fiind vorba de cea mai înaltă funcţie în stat, nu e atât de mare, din punctul meu de vedere. Preşedintele în România nu are un rol prea mare, dacă ne uităm la atribuţiile ce-i revin conform Constituţiei. Asta a înţeles şi Băsescu în momentul în care a ajuns la Cotroceni, aşa că, dezamăgit, probabil, de faptul că, iată, a căpătat ce şi-a dorit dar n-a ştiut ce şi-a dorit, a ales să încalce Constituţia, băgându-se peste tot şi bulversând ordinea de drept. Eu îl înţeleg: toată viaţa a condus nave şi oameni şi s-a trezit deodată că e cel mai sus dar n-are treabă, se plictiseşte privind agenda făcută de consilieri, care-i spun ce şi cum să facă... întâlniri, protocoale, discuţii amiabile... şi mai rar chestiuni importante dar discutate prea oficios şi diplomatic pentru a fi pe gustul marinarului obişnuit să hăhăie şi să înjure suflându-şi nasul peste bord. Asta a fost senzaţia mea, în aceşti 10 ani, că Băsescu nu şi-a înţeles rolul, iniţial, iar când l-a înţeles nu a putut accepta să nu fie el cel mai tare, deşi e „primul om în stat”. Dar oare cei care vor acum să vină în locul lui ştiu în ce se bagă? Convingerea mea e că mulţi sunt total pe lângă... De aia spun că nu înţeleg nimic din campania asta. Într-una din zilele următoare voi vorbi de atribuţiile preşedintelui, poate pricep şi oamenii care votează care e treaba cu preşedintele, pentru ce aleg omul de la Cotroceni. În ceea ce-i priveşte pe candidaţi, unii în mod sigur n-au înţeles care-i treaba cu funcţia pentru care candidează iar alţii ignoră cu bună ştiinţă rolul preşedintelui, mergând pe ideea că oricum oamenii nu ştiu care-i treaba şi că votează după ureche. Şi am să explic, dând câteva exemple.
Elena Udrea a intrat în cursa prezidenţială cu un slogan de-a dreptul hilar: "Bună pentru România". Nu ştiu cine i-a ales sloganul, dar am auzit atât de multă lume luând în râs acest slogan, încât mă întreb dacă pe doamna în cauză chiar nu o deranjează. E în stilul lui Băsescu, jucăuş şi sexicios, iar noi ştim că acest stil a prins la români, dar eu n-aş putea vota o doamnă care a acceptat să fie prezentată electoratului folosindu-se un termen cu înţeles dublu pentru o bună parte a populaţiei.
Klaus Iohannis vorbeşte de "România lucrului bine făcut". Sună bine, dar nu pentru un candidat la Cotroceni, care nu va face niciodată „lucruri”. Pentru un edil, da, a vorbi de lucruri pentru comunitatea pe care o conduce, lucruri bine făcute, care să dăinuie... da. Aşa că, din două, una: ori nu ştie nici el în ce se bagă - ceea ce e greu de crezut, pentru că pare un tip destupat - ori a ales şi el calea inducerii în eroare a electoratului, care oricum nu ştie ce votează.
Mai inspirat mi se pare sloganul lui Victor Ponta, „Preşedintele care uneşte”, dar nu neapărat pentru că rolul preşedintelui este acela de a uni, ci pentru că vine după 10 ani în care preşedintele a dezbinat.
Monica Macovei încearcă să îi convingă pe români să o voteze transmiţându-le că ea este "Mai bună decât ei". Inspirat solgan, dacă ne gândim că discuţiile dintre oameni pe tema alegerilor se poartă la modul de „ăla e mai bun decât ăla”. Din păcate, sloganul nu zice nimic, sună a laudă de sine şi atât.
Călin Popescu Tariceanu ne propune „Bunăstare şi respect”. Îmi place treaba cu respectul, după 10 ani în care preşedintele ne-a luat pe toţi de proşti, dar bunăstare nu ne-ar putea da nici dacă ar vrea. N-a putut ca premier iar ca preşedinte n-ar avea pârghiile.
Să mai zic de Dan Diaconescu, eternul candidat care cere votul românilor spunându-le "Adio, Traian Băsescu!", în condiţiile în care Băsescu oricum spune adio... Să mai amintesc şi de William Brânză care zice "Să le spargem gaşca!"... Deja mi s-a făcut lehamite.
