De la Oţelul au plecat multe personalităţi în ultimii 15 ani, dar parcă niciuna nu a făcut-o atât de discret precum Remus Pascu. Fostul director executiv al Oţelului a părăsit clubul gălăţean cu discreţie şi bun simţ, aşa cum a fost şi prezenţa sa la fosta campioană. Remus Pascu a venit la Oţelul la începutul anului trecut, iar oamenii de fotbal de la club au strâmbat din nas. Ce caută un om din afara sistemului la Oţelul? Cine o mai fi şi Remus Pascu? Nici mass-media gălăţeană nu a fost încântată de prezenţa noului director executiv al clubului. Mulţi l-au privit drept omul lui Lucian Ciofoaia, care era inamicul numărul 2 al galeriei, după Dan Adamescu. Ce a făcut însă Remus Pascu pentru a merita rândurile din faţă? Ei bine, directorul executiv al Oţelului a contribuit la obţinerea 2 ani consecutivi a licenţei şi a înfiinţat echipa de fete de la Oţelul. Este adevărat că a condus cu mână de fier clubul din punct de vedere financiar, dar a reuşit să strângă cureaua pentru ca gruparea gălăţeană să reziste. Cei care au părăsit clubul l-au înjurat, dar dacă s-ar face un sondaj printre angajaţii clubului cred că Remus Pascu ar ieşi pe plus. Singurul specialist în management pe care l-a avut clubul gălăţean în istoria sa a hotărât însă să spună adio clubului faţă de care se ataşase ca de a doua familie. Remus Pascu a apărat interesele TNG, dar mai ales interesele Oţelului. Cine l-a cunoscut cu adevărat pe directorul executiv al Oţelului a descoperit că este o persoană erudită şi credincioasă. Cu Remus Pascu poţi să discuţi orice, de la politică, economie până la literatură şi muzică. Poate că locul lui Remus Pascu nu este într-o lume a fotbalului românesc, pe alocuri barbară şi perfidă. Motivele pentru care a părăsit Oţelul contează mai puţin. Poate că Remus Pascu a greşit că a lăsat impresia uneori că nu iese din cuvântul lui Lucian Ciofoaia. Plecarea fostului administrator special a contribuit la renunţarea lui Remus Pascu, dar acest lucru nu este definitoriu pentru situaţia de faţă. Important este că Remus Pascu a lăsat ceva în urma sa. Probabil că fostul director executiv al Oţelului nu va mai lucra în fotbal, dar perioada petrecută la Oţelul nu o va uita niciodată. Poate că nimic nu se compară cu bucuria trăită de echipa unde activezi ca manager. Despre Remus Pascu s-a vorbit poate prea puţin faţă de cât merita, însă modestia sa caracteristică l-a făcut să nu iasă în faţă nici în momentele când merita acest lucru. Oţelul a pierdut un manager şi mai mult decât atât: a pierdut un gentleman, personaj pe cale de dispariţie în fotbalul românesc.
