În acest weekend am privit întâlnirea social-democraţilor. Puşi pe fapte mari, aceştia s-au strâns de prin toate cotloanele ţării pentru a promite norodului salvarea din ghearele portocalei hrăpăreţe. Au venit cu program de guvernare, cu promisiunea că declanşează moţiunea de cenzură, care va trânti guvernul, l-au zgândărit pe Geoană cu botniţa pe care acesta a ţipat că i-ar fi fost fluturată pe dinaintea ochilor şi au alungat apatia atunci când li s-a arătat Oprescu.
Nu pot nega faptul că au muncit pentru a concepe cele 700 de pagini în care au înşirat în limbajul lor specific ce vor să facă imediat ce vor ajunge la guvernare. Ceea ce m-a izbit neplăcut în urechi nu au fost atât greşelile de exprimare ale unui Ponta prea emoţionat de moment şi nici gafa lui de imagine prin care a recunoscut faptul că nu s-a pus la punct cu economia, dar a promis că o să se apuce serios de tocit la ea. Pe de altă parte, e de apreciat şi faptul că nu a minţit dându-se mare meseriaş în economie. Predecesorul său dădea bâte adânci în mijlocul apelor atunci când atingea subiecte economice. Deci ce m-a izbit a fost sintagma utilizată în programul de guvernare promovat de politicienii roşii „din prima zi dăm înapoi salariile!”. Când se vor opri politicienii să ne insulte inteligenţa şi să ne provoace stări de vomă cu declaraţii stupide?! Practic este imposibil ca orice guvern să adopte nu ştiu ce măsuri de calcul laborios încă din ziua instalării. Hai să fim realişti – în prima zi lumea îşi zâmbeşte reciproc, ciocneşte pahare cu şampanie şi nu îşi mai încape în piele că a reuşit să pună mâna pe ciolan, după un îndelungat jind.
Dacă s-a brodit congresul roşu cu mişcările de protest ale finanţiştilor şi cadrelor didactice nu importă prea tare. Oamenii nu aveau nevoie de încurajările şi complotările nimănui. Nici presa şi nici opoziţia nu au îmboldit protestatarii. Reacţiile lor predictibile au fost expuse de jurnalişti, sociologi, psihologici, dar cine avea să ţină cont de avertismente?!
Ce este preferabil? Anarhie socială sau înţelepciunea de ultim moment? Nu ar fi sfârşitul lumii dacă guvernul ar pleca pur şi simplu. Şi alţii au făcut-o înainte. Ce ar trebui să urmeze? Indiferent cine ar veni, ar trebui să uite de sintagme, formule înţepenite, prăfuite, în favoarea comunicării, echităţii şi promptitudinii în acţiune. Impunerea sacrificiilor pentru unii concomitent cu deschiderea pungilor pentru câţiva îi aduce pe primii la disperare, irascibilitate, transformându-i într-o gloată furibundă, indiferent de studiile pe care le au, aşa cum am văzut cu toţii recent.
Nu pot nega faptul că au muncit pentru a concepe cele 700 de pagini în care au înşirat în limbajul lor specific ce vor să facă imediat ce vor ajunge la guvernare. Ceea ce m-a izbit neplăcut în urechi nu au fost atât greşelile de exprimare ale unui Ponta prea emoţionat de moment şi nici gafa lui de imagine prin care a recunoscut faptul că nu s-a pus la punct cu economia, dar a promis că o să se apuce serios de tocit la ea. Pe de altă parte, e de apreciat şi faptul că nu a minţit dându-se mare meseriaş în economie. Predecesorul său dădea bâte adânci în mijlocul apelor atunci când atingea subiecte economice. Deci ce m-a izbit a fost sintagma utilizată în programul de guvernare promovat de politicienii roşii „din prima zi dăm înapoi salariile!”. Când se vor opri politicienii să ne insulte inteligenţa şi să ne provoace stări de vomă cu declaraţii stupide?! Practic este imposibil ca orice guvern să adopte nu ştiu ce măsuri de calcul laborios încă din ziua instalării. Hai să fim realişti – în prima zi lumea îşi zâmbeşte reciproc, ciocneşte pahare cu şampanie şi nu îşi mai încape în piele că a reuşit să pună mâna pe ciolan, după un îndelungat jind.
Dacă s-a brodit congresul roşu cu mişcările de protest ale finanţiştilor şi cadrelor didactice nu importă prea tare. Oamenii nu aveau nevoie de încurajările şi complotările nimănui. Nici presa şi nici opoziţia nu au îmboldit protestatarii. Reacţiile lor predictibile au fost expuse de jurnalişti, sociologi, psihologici, dar cine avea să ţină cont de avertismente?!
Ce este preferabil? Anarhie socială sau înţelepciunea de ultim moment? Nu ar fi sfârşitul lumii dacă guvernul ar pleca pur şi simplu. Şi alţii au făcut-o înainte. Ce ar trebui să urmeze? Indiferent cine ar veni, ar trebui să uite de sintagme, formule înţepenite, prăfuite, în favoarea comunicării, echităţii şi promptitudinii în acţiune. Impunerea sacrificiilor pentru unii concomitent cu deschiderea pungilor pentru câţiva îi aduce pe primii la disperare, irascibilitate, transformându-i într-o gloată furibundă, indiferent de studiile pe care le au, aşa cum am văzut cu toţii recent.
