În atâta amar de ani petrecuţi în presă am avut parte de experienţe dintre cele mai diverse legate de relaţia cu publicul. Am întâlnit oameni care au dat dovadă de un extraordinar curaj şi un bun simţ demn de toată lauda. Ni s-au semnalat probleme reale şi s-au exprimat opinii pertinente. Am avut însă şi cazuri în care numai diplomaţia învăţată de-a lungul timpului au salvat situaţia, pentru că oamenii cred că presa le poate rezolva orice problemă. Şi de multe ori am ales să merge noi la autorităţi în locul celor îndreptăţiţi să ceară intervenţia acestora. Am făcut-o atunci când cazurile respective nu priveau o singură persoană, ci un grup de oameni sau întreaga comunitate. Ce-i drept, au fost şi situaţii în care ne-am implicat mai mult decât de obicei, în cazuri care ne-au atins sufletul într-un mod special. Spre exemplu, îmi amintesc de un caz în care o familie tânără, cu un copil mic, nu reuşea să rezolve o problemă locativă extrem de simplă deoarece i se punea beţe în roate de la Primărie. M-am revoltat şi am mers personal la primar, pentru că mă indignase impertinenţa funcţionarului. Şi problema s-a rezolvat, pentru că era un lucru de bun simţ şi perfect legal. Am avut însă şi experienţe nefericite. Despre unul dintre acestea am mai scris cândva, pentru că întregul colectiv al ziarului s-a simţit jignit. Este vorba de o campanie umanitară desfăşurată preţ de câteva luni pentru un copil. Am strâns suma necesară iar la final am avut norocul de a găsi un doctor care s-a oferit să facă operaţia gratuit. Mama copilului a refuzat, deşi banii strânşi îi rămâneau tot ei, pentru îngrijirea post-operatorie. Pur şi simplu a vrut să meargă la un doctor anume, care cerea bani foarte mulţi. N-am reuşit să o înţeleg atunci şi ulterior m-am lămurit că de fapt voia un pretext să plece din ţară şi să nu se mai întoarcă. Asta e... mai ai parte şi de dezamăgiri.
Dar vorbeam de simţul civic. E clar că orice sesizare venită din partea cititorilor este bine primită, dar noi mai citim şi printre rânduri. Spre exemplu, nu pot înţelege „ce-l poate mâna în luptă” pe un cititor care face o "reclamaţie sau o sugestie pentru un control" pentru că „de o lună şi ceva” la o plajă privată este servit „cu băuturi fără gheaţă”, de un „individ fără uniformă şi în stare avansată de ebrietate”. Din câte ştiu eu, la plaja privată plăteşti intrarea şi dacă nu-ţi convine servirea... nu te mai duci, ba chiar sesizezi organele de control sau măcar faci o reclamaţie la şeful stabilimentului. Eu, personal, nu aş intra a doua oară într-un local unde am fost tratată execrabil. De ce m-aş duce de câteva ori într-o lună? Ceva-ceva nu e în regulă... Reclamaţiile de acest gen au ceva putred, mai ales atunci când scrii unui organ media folosind un limbaj suburban. Cum ziceam, simţul civic se cultivă, se învaţă. Sau nu...
